Tocmai s-a incheiat conferinta de presa. Ne-ati vorbit despre activitatile pe care le derulati cu ocazia Zilei Jandarmeriei Române, avem si o mapa de presa cu rezultatele misiunilor din primul trimestru, dar vreau sa-mi spuneti dumneavoastra cum a inceput anul pentru jandarmii bacauani?
Anul 2013 a inceput bine. Este anul in care ne-am propus sa consolidam institutia, mai ales in urma restructurarilor si a transformarilor care au inceput in 2011 si s-au finalizat in 2012. Pe linia asigurarii misiunilor importante pe care le avem, cele de ordine publica, in sistem integrat cu Politia, de paza si protectie la obiective, interventie si paza la conductele de transport produse petroliere, asigurarea transportului corespondentei clasificate sau a celor speciale, nu am avut probleme. Din pacate, in anii din urma, incepeam anul cu destule evenimente. Anul acesta am fost feriti de aceasta situatie. Ca si acte premergatoare pe care le-am intocmit, in cazul sesizarii in flagrant a unei infractiuni, predomina cele de furt din supermarket.
Am observat ca s-au inmultit si furturile din zona petroliera a Moinestiului.
Da. Predomina furturile din supermarket, urmate de cele de furt de componente din sistemele de transport produse petroliere, dezafectate, indeosebi in zona Moinesti si furturi diverse, din auto, din buzunare.
Vad ca s-a actionat mai mult si in zona scolilor.
Am avut in atentie institutiile de invatamânt, date fiind si problemele care au fost pe plan national. Am avut o intâlnire, analiza in comun, sub coordonarea domnului prefect, cu participarea noastra, a colegilor de la Gruparea de Jandarmi, de la Inspectoratul de Politie, Politia Locala si am stabilit masuri impreuna si cu Inspectoratul Scolar, inclusiv aceea de a verifica in timpul orelor elevii daca sunt la scoala. Am facut asemenea activitati si noi, si Politia, si am avut destule surprize. Nu erau toti la ore. Stateau pe la cafea. Elevii au fost predati conducerii scolilor care au luat masuri. Daca nu este la ore, riscul de a se intâmpla ceva cu el creste si atunci socoteala dau mai multi.
A inceput campania de recrutare a tinerilor pentru scolile militare. Anul trecut nu au fost asa de multi interesati. De ce credeti ca nu-i mai atrag?
Anul trecut am avut unul dintre anii slabi, in ceea ce priveste numarul de candidati care au dorit sa intre la institutiile de invatamânt, fie ca vorbim de Academia de Politie, scolile de subofiteri sau scolile care sunt in strucura Ministerului Apararii Nationale. Explicatii, din punctul nostru de vedere, sunt mai multe. Poate una ar fi aceea ca s-a intârziat incadarea promotiilor anterioare si constrângerile bugetare care au impus reducerea salariilor. Pe undeva nu a mai fost atât de atractiva ca in alte perioade. Toate acestea s-au rezolvat si anul acesta am inceput campania de recrutare a candidatilor. Am desfasurat activitati in scoli si avem deja candidati care s-au inscris la Academie si Scoala de subofiteri. Chiar acum avem in stagiu de practica doi elevi de la Falticeni pe care tot noi i-am selectat anul trecut.
Daca este sa ne intoarcem in timp. Pe dumneavoastra ce v-a convins sa alegeti Jandarmeria?
Pe mine? Oooo. Eu am mai spus-o. Eu am ajuns jandarm din intâmplare. Pentru ca, daca la momentul respectiv, când am terminat liceul si m-am dus la scoala militara, as fi avut stagiul militar satisfacut sunt convins ca nu m-as fi facut militar.
De ce?
Eu m-am considerat tot timpul un razvratit. Un tip care s-a adaptat mai greu la cerintele si rigorile militare indeosebi in ceea ce priveste, nu capacitatea de a actiona, ci aceea de a te inscrie in niste rigori care la un moment dat pareau si erau iesite din rând. Apoi in a sti sa-ti tii gura, ca sa spunem pe de-a dreptul, pentru ca destul de mult rau mi-am facut vorbind. Chiar daca am spus adevarul. Dar adevarul de multe ori trebuie ori ascuns ori spus intr-o forma care sa nu deranjeze si daca il spui omului deschis in fata.
Si totusi nu ati renuntat?
Pai ce eram sa fac? Odata intrat in hora… Visul meu a fost sa ajung profesor de istorie, in anii in care eram elev de liceu. Si probabil as fi ajuns, daca m-as fi dus la Facultatea de Istorie. Dar asta e. Nu poti face intotdeauna ce vrei in viata. Am o intelegere fata greselile inerente vârstei pentru colegii mai tineri, evident pâna la o limita, pentru ca am trecut toti prin perioade de genul asta si daca n-am fi avut sefi intelegatori nu reuseam peste.
Ca sef al IJJ cred ca ati prins cea mai nepotrivita perioada. A fost criza, bani mai putini.
Au mai fost perioade din acestea. Faceam o socoteala azi. Am 36 de ani de când sunt imbracat in haina militara si am prins destule vremuri grele, dar am avut si vremuri frumoase.
A fost greu cu restructurarile impuse?
A fost, intr-adevar, cel mai greu moment. Am suferit, poate greu de crezut din afara privit, pentru fiecare dintre colegii nostri care a trebuit sa plece. Am incercat si sunt convins ca n-am reusit 100% sa gasim cele mai corecte, si mai transparente, si mai lipsite de orice fel de interpretare, metode prin care sa-i stabilim pe cei care trebuiau sa plece. Au fost 9 subofiteri si 7 salariati civili, care au trebuit sa plece. Ne spuneau si comandatii mai vechi: „Am trecut prin aceste perioade si noi, dar sa plece din sistem de tot, nu a fost”. Li se oferea posibilitatea de a se muta la alta unitate. Aceasta alternativa, acum, nu a mai fost pentru ca toate unitatile au trecut prin aceasta procedura.
Este greu sa fii jandarm?
Daca privesti din afara este frumos, daca privesti din interior este si mai frumos pentru ca iti da satisfactia lucrului bine facut. Evident, fiecare meserie are partile ei bune si cele mai putin bune. In ceea ce ma priveste pe mine imi permit sa va dau un exemplu. In 32 de ani, de când sunt casatorit, doua Revelioane am facut impreuna cu sotia. Pe cuvânt de onoare. Dar si atunci cum? La poligon, am organizat acolo petrecerea, si atunci aveam militari in termen, si cu soldatul lânga noi, asa am petrecut. Un grup de colegi, ne-am organizat si am facut acolo Revelionul. Am câtiva colegi care va pot confirma. In rest, toate celelalte, le-am facut la unitate.
Nu s-a suparat sotia?
Sunt convins ca nu. Raspunsul este acela ca de 32 de ani suntem impreuna. Nu mai am mult si o sa fim la toate petrecerile impreuna .
Sunteti la ceas aniversar. Ce mesaj aveti pentru colegii dumneavoastra si pentru bacauani?
Colegilor mei le transmit un mesaj de incredere. Sa aiba incredere in institutia care ne-a format, pe noi cei mai in vârsta, care-i formeaza pe ei, cei care sunt acum la inceput de drum, sa aiba incredere in fortele lor si in puterea lor de a trecere peste orice greutate. Sa aiba incredere in forta colectivului si in comandantii lor pentru ca le vor binele. Pentru bacauani, rugamintea este sa aiba incredere in noi, pentru ca stim sa ne facem datoria, in puterea noastra de a le fi aproape, ori de câte ori au nevoie de bratul, de umarul si de interventia jandarmului, iar pentru mass-media un mesaj de multumire pentru modul in care ati reflectat imaginea noastra, cu bune si rele.
