Azi, 9 noiembrie, pictorul născut în 1933 la Burdusaci, comuna Răchitoasa, judeţul Bacău, rotunjeşte 90 de ani. A început cu maniera figurativă, a continuat cu peisajul – tehnici tradiţionale –, pentru ca în ultima vreme să îndrăznească spre formule moderniste.
La Editura PIM a tipărit un album intitulat ca atare: „Emergenţă (materie, timp, spaţiu)”, propunând cu succes viziuni transcendentale, ale universului cel mare şi necunoscut. „Discret şi introvertit” (Petru Bejan), „complex intelectual şi artistic” (Valentin Ciucă), Neculai Ciochină descifrează şi reconstruieşte „arhitectura culorii” (Simona Nastac). Prin aceasta, ca şi până acum, „tablourile pictorului moldovean îndeamnă la reflecţie” (Ion Frunzetti).
Consăteanul său, C.D. Zeletin, găseşte că pictura lui Neculai Ciochină „rămâne icoana unei lumi trăite paradiziac şi recreate în tonurile odihnitoare, simple şi apropriate ale înclinării spre meditaţie şi lirism”. „E îndrăzneala de a te căuta pe tine – cel ce eşti, nu cel ce nu eşti!”, încheie academicianul burdusăcean.
La 29 aprilie, în acest an, l-am vizitat la Iaşi, împreună cu fostul său coleg de facultate, Aurel Stanciu. Ne-a primit în atelierul din strada Lăpuşneanu, unde am sporovăit (în faţa unui reportofon) pe îndelete despre copilăria lui („Port în suflet şi în minte imaginea satului natal şi a casei mele”), dar mai ales despre pictura sa, răsfoind împreună albumul citat mai sus. Un bun artist şi un plăcut conviv!
