Un destin dedicat literelor românești
Născut: 6 decembrie 1937 (oficial, 4 decembrie), Viișoara, comuna Târgu Trotuș, județul Bacău
Decedat: 1 noiembrie 1993, Iași
Educație și carieră universitară
Mihai Drăgan, una dintre personalitățile marcante ale criticii și istoriei literare românești, și-a început parcursul academic la Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pe care a absolvit-o în 1960. În 1972, obține titlul de doctor în filologie cu o teză dedicată lui B.P. Hasdeu, sub îndrumarea profesorului Constantin Ciopraga, unul dintre marii cărturari ai vremii.
Drumul său profesional la Universitatea „Al. I. Cuza” a fost unul de dăruire și excelență:
- Șef de cabinet la Catedra de literatură română (1960)
- Asistent universitar (1961-1970)
- Lector (1970-1975)
- Conferențiar (1975-1991)
- Profesor universitar (1991-1993).
Timp de trei decenii, Mihai Drăgan a fost un adevărat „slujitor al școlii”, îmbinând rolul de profesor cu cel de cercetător și critic literar.
Debut și contribuții publicistice
A debutat în 1958, în revista Iașul literar, cu recenzia volumului H. Zalis, Nicolae Filimon. A continuat să publice neobosit studii, cronici și eseuri în reviste literare prestigioase precum:
Convorbiri literare, România literară, Cronica, Luceafărul, Viața Românească, Manuscriptum, Steaua, Ateneu, Tribuna, și multe altele.
Volume publicate
Mihai Drăgan a semnat și coordonat o serie de lucrări critice, monografii și ediții literare care l-au impus printre cei mai respectați istorici literari ai generației sale. Printre cele mai importante volume se numără:
- Aproximații critice (1970)
- Ibrăileanu (1971)
- B.P. Hasdeu (1972) — distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor
- Reacții critice (1973)
- Mihai Eminescu. Interpretări (vol. I, 1982; vol. II, 1986) — incluse în colecția Eminesciana, premiate de Asociația Scriitorilor din Iași.
- Clasici și moderni (1987).
A fost un eminent eminescolog, dedicându-se reinterpretării operei marelui poet național. De asemenea, a editat și prefațat opere de referință din literatura română:
- Pagini alese de B.P. Hasdeu (1968)
- Campanii de G. Ibrăileanu (1971)
- Răzvan și Vidra de Hasdeu (1973)
- Pasteluri și legende de Vasile Alecsandri (1978, ediție reeditată în 1987).
Coordonator al colecției „Eminesciana”
În perioada 1974-1990, Mihai Drăgan a coordonat colecția Eminesciana a Editurii Junimea din Iași, contribuind la promovarea și aprofundarea operei lui Mihai Eminescu, atât în țară cât și peste hotare. Activitatea sa de exeget al operei eminesciene i-a adus Premiul „Mihai Eminescu” al Uniunii Scriitorilor în 1989.
Apartenențe și activități culturale
Mihai Drăgan a fost:
- Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România (din 1971)
- Membru fondator al Asociației Scriitorilor din Iași (1969)
- Redactor și colaborator în comitetele de redacție ale revistelor Alma Mater, Limba română, Neamul românesc.
- Fondator al Ligii Culturale „Mihai Eminescu” din Brăila (1990) și al Fundației Culturale „Mihai Eminescu” din Chișinău (1992).
Moștenirea intelectuală
Mihai Drăgan rămâne în memoria culturii românești drept un model de erudiție și dedicare. În calitate de critic și istoric literar, a adus contribuții esențiale în interpretarea și înțelegerea clasicilor literaturii române. Prin opera sa, a reușit să contureze un tablou amplu al literaturii naționale, studiind și promovând figuri emblematice precum: Mihai Eminescu, B.P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Mihail Sadoveanu, Vasile Alecsandri, și mulți alții.
După cum afirmă profesorul Pavel Florea, „Mihai Drăgan lasă posterității o operă în care se oglindește alături de scriitorii studiați”. Trecerea sa prematură în noiembrie 1993 a lăsat un gol imens în lumea academică și literară, dar lucrările sale continuă să inspire generații întregi de cercetători și iubitori ai literaturii române.
