George Apostu s-a născut cu un talent remarcabil și o sensibilitate artistică aparte, dezvoltându-se ca unul dintre cei mai apreciați sculptori români. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în anul 1959, unde a studiat sculptura sub îndrumarea maeștrilor Ion Lucian Murnu și Constantin Baraschi. Acești ani formativi i-au oferit lui Apostu un fundament solid în arta plastică și i-au deschis calea spre un stil inovator, marcat de originalitate.
Cariera artistică
Începând din anul 1964 și până la trecerea sa în neființă, George Apostu a avut o carieră artistică prodigioasă, organizând numeroase expoziții personale atât în România, cât și în străinătate. Lucrările sale au fost prezentate în Franța, Belgia, Italia, Spania, Brazilia, India și alte colțuri ale lumii, consolidându-i reputația internațională. O recunoaștere deosebită a venit în anul 1983, când Primăria orașului Paris i-a atribuit un atelier de creație, un spațiu ce a devenit laboratorul marilor sale opere din ultima parte a vieții.
Rădăcini populare și inovație artistică
George Apostu a fost profund inspirat de creația populară românească, găsind în sculptura în lemn, piatră și piesele de etnografie un izvor nesecat de inspirație. Această raportare la arta tradițională a fost, încă de la începuturile sale, una inovatoare. Apostu a reușit să elibereze formele de clișeele și convențiile academismului, infuzându-le cu o viziune stilistică personală și originală.
Influența creației populare nu a fost doar o simplă referință, ci o modalitate de a crea un dialog viu între tradiție și modernitate, de a reactualiza esența patrimoniului cultural românesc. Apostu a fost perceput ca un continuator al lecției lui Constantin Brâncuși, având puterea de a individualiza formele arhaice și de a le transforma într-un limbaj modern, universal.
Lucrări și teme
Unul dintre cele mai cunoscute cicluri ale sale, „Tătăl și Fiul”, explorează tema arborelui vieții, o metaforă a comunicării dintre elementul uman și cel vegetal, readucând în actualitate mitul regenerării organice. Alte cicluri celebre, precum „Laponele” și „Fluturi”, dezvoltă sugestii formale inspirate din artefactele țărănești, reușind să integreze organic natura vie în morfologii sculpturale impresionante.
Sculptor prolific, Apostu a realizat numeroase lucrări într-un spațiu deschis, participând la simpozioane de sculptură monumentală:
- Grenoble (1967)
- Măgura (1970, 1975)
- Costinești (1972)
- Voroneț (1972)
- Balta Albă, București (1972).
Trecerea spre simbolismul creștin
În ultimii ani ai vieții, opera lui George Apostu evoluează de la o viziune păgână, inspirată din fondul ecumenic neolitic la care se referea Mircea Eliade, către o simbolistică creștină profundă. Tema „tătălui și fiului” capătă noi semnificații, reflectând o dimensiune spirituală și umană a operei sale.
Recunoașteri și distincții
Opera sa a fost apreciată de-a lungul timpului prin mai multe premii importante:
- 1966: Premiul Ioan Andreescu al Academiei Române.
- 1970: Marele premiu pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
- 1971: Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, oferit pentru contribuția sa la opera de construire a socialismului.
Moștenirea lui George Apostu
George Apostu s-a stins din viață la Paris, fiind înspământat între marii artiști ai lumii în zona de sud a celebrului cimitir Père-Lachaise. Moștenirea sa artistică continuă să inspire noi generații de sculptori și iubitori de artă.
Zona Apostu
Un omagiu deosebit i-a fost adus în anul 2001, când într-un colț din Parcul Kiseleff din București a fost amenajată „Zona Apostu”. Acest ansamblu sculptural cuprinde opt lucrări, unele transpuse în bronz, ce reflectă forța creatoare și stilul unic al artistului.
George Apostu rămâne un nume emblematic al sculpturii românești, un artist care a împăcat cu eleganță tradiția cu modernitatea și a transformat izvoarele populare în opere de valoare universală. Ca un veritabil continuator al spiritului brâncușian, Apostu a contribuit la afirmarea artei românești în lume și la perpetuarea miturilor și simbolurilor ce definesc cultura națională.
Citiți și Împreună cu George Apostu, la el acasă, a şaptea oară – 2 septembrie 2019
