Băcăuani cu care ne mândrim: Generalul Nicola Șova

Nicolae Șova (n. 8 noiembrie 1885, Poduri, Bacău – d. 12 martie 1966, București) a fost un general și politician român, cunoscut pentru cariera sa militară excepțională și contribuțiile semnificative în cadrul Armatei Române.

Cariera militară

Nicolae Șova și-a început cariera militară în 1909, când a fost avansat la gradul de sublocotenent. În timpul Primului Război Mondial, a dat dovadă de bravură și pricepere, primind avansări excepționale. În 1916, a fost promovat căpitan, iar în 1917 a devenit maior. În același an, a preluat comanda Școlii de Mitraliere și a activat ca ofițer de Stat Major în Divizia 7 și Corpul 6 Armată. După război, a ocupat funcții importante în organizarea și instruirea militară, printre care șef al biroului 2 operații și Instrucție la Comandamentul Diviziei 7 Vânători (1921) și subșef de Stat Major la Comandamentul 6 Armată (1924-1927).

În 1932, a fost considerat un model de ofițer al Armatei Române, având deja gradul de colonel. A fost numit atașat militar la Viena (1938), unde a reprezentat interesele României până în 1939. Ulterior, a primit comanda Brigăzii 20 Infanterie din Alba Iulia și a fost numit director al Personalului în Ministerul Apărării Naționale în 1941. În același an, a preluat Divizia 1 Gardă, participând la operațiunile din Basarabia și Odessa.

Al Doilea Război Mondial

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Șova a fost decorat pentru comandarea Diviziei 1 Gardă în bătălia din jurul Odesei, primind Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, pe 7 noiembrie 1941. În 1943, a devenit subsecretar de Stat pentru Marină în Ministerul de Război. În 1944, la cererea sa expresă, a preluat comanda Corpului 7 al Armatei Române, contribuind decisiv la Bătălia de la Budapesta din 1944-1945, unde trupele sale au fost obligate să se retragă la ordinul Mareșalului Rodion Malinovsky pentru a lăsa armata sovietică să preia gloria cuceririi capitalei ungare.

Represiunile și reabilitarea

După război și instaurarea comunismului în România, Nicolae Șova a fost trecut în rezervă în martie 1945, conform decretului nr. 860, fiind acuzat mai târziu de crime de război. Între 1946 și 1956, a fost condamnat și a petrecut o perioadă în închisoarea Aiud. După eliberare, în 1964, a fost decorat cu Ordinul „23 August”, clasa a II-a, ca semn de recunoaștere a meritelor sale.

Moștenirea

Nicolae Șova a fost recunoscut pentru disciplina sa, curajul și priceperea sa militară. Generalul Vasile Atanasiu îl descria drept „printre marii noștri generali de război care vor fi înscriși în istoria neamului nostru”. A patronat edificarea bisericii din târgul Ivești, unde era cantonat militar, subliniind astfel și latura sa spirituală și legătura cu comunitatea.

Nicolae Șova a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul Ghencea, iar numele său rămâne legat de istoria Armatei Române și de contribuția sa în momentele critice pentru România.

Decorații și distincții

Pe parcursul carierei, Șova a fost decorat cu numeroase ordine și medalii, printre care:

• Medalia jubiliară „Carol I” (1908);
• Ordinul „Steaua României” (grad de cavaler, 1917 și ofițer, 1930);
• Ordinul „Coroana României” cu spade (1917);
• Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, clasa a III-a (1941);
• Ordinul „Virtutea maritimă”, clasele I, II și III (1944);
• Ordinul „23 August”, clasa a III-a (1964).

Nicolae Șova rămâne o personalitate militară de referință, fiind considerat un model de ofițer pentru devotamentul și abilitățile sale strategice, dar și pentru curajul și verticalitatea sa.