Bacauanca in Danemarca / Maria Burlacu – lider intre tinerii straini

Despre Maria Burlacu am mai scris, in urma cu ceva timp, când deja avea experienta unui an in Danemarca. Imediat dupa ce a absolvit Colegiul „Vranceanu” a plecat de acasa, din Bacau, „intr-o valiza”, imi spunea atunci, pentru ca a vrut altceva.

La 19 ani, a ales Danemarca, Universitatea din Aarhus, specializarea Afaceri internationale – Economics and Business with International management. Timpul a trecut, iar acum, din toamna, va incepe, tot acolo, studiile post-universitare pe Finante – Investment banking. Planuieste ca apoi sa urmeze noi cursuri la Berlin si, ulterior, la Londra, pe un alt master in Politica. Isi doreste sa devina diplomat – negociator.

Am regasit-o pe Maria Burlacu intâmplator. Venise acasa pentru numai doua saptamâni. In vizita. Si pentru a-si incarca bateriile, dupa cum mi-a explicat. Am regasit o Maria mult mai matura, sigura pe ea, increzatoare, comunicativa, implinita. Si am mai aflat ca acolo, in Danemarca, bacauanca Maria Burlacu este acum presedintele AUIMUN – Aarhus University International Model United Nations. O uniune a studentilor de pretutindeni. Cum a inceput totul?

„Ca presedinte al Uniunii, scopul meu principal este nu numai de a câstiga experienta si educatie, ci si de a conecta membrii AUIMUN cu alti tineri care au interese si pasiuni similare, pentru a crea astfel retele bune si prietenii de durata.”
Maria Burlacu, citata pe site-ul uniunii daneze

Un alt inceput

In ultimii 2 ani, de când nu ne-am mai auzit, Maria Burlacu si-a petrecut majoritatea timpului calatorind si cautând o specializare. „In modul cel mai comun posibil, de pe Facebook, am aflat de aceste MUN-uri – Model United Nations. Sunt simulari ale intâlnirilor diverselor consilii ale Organizatiei Natiunilor Unite, care au ca scop pregatirea viitorilor diplomati prin sesiuni intense de dezbateri si conceperi de rezolutii.

Aceste uniuni sunt organizate, in general, de studenti, desi sunt sponsorizate de organizatii destul de mari, de universitatile gazda si, uneori, chiar de Organizatia Natiunilor Unite – ONU insasi. Am participat deja la DISEC – Comitetul de Dezarmare si Securitate Internationala, Special Political and Decolonization Committee – SPECPOL, Liga Araba.

Cum am aflat de aceste MUN-uri, am decis ca voi participa la urmatoarea uniune care se va organiza prin apropierea orasului in care locuiesc. S-a intâmplat ca in decembrie 2012 sa se organizeze HamMUN la Hamburg”, mi-a povestit Maria. Asa ca a luat primul autobuz si s-a dus in Hamburg, in Germania. Singura, cu un rucsac in spate si cu insigna pe care scria: „Maria Burlacu, Libya, SPECPOL”.

Primii oameni pe care i-a cunoscut faceau parte din acelasi consiliu ca si ea. Subiectele fusesera anuntate cu luni de zile inainte si toata lumea isi facuse treaba. Inclusiv ea. „Eram inconjurata de 40 oameni culti, educati, vorbitori de engleza, doritori sa cunoasca pe cei din jur, entuziasti”, mi-a mai explicat Maria Burlacu.

Acel MUN a ajutat-o atât din punct de vedere profesional, cât si personal. A invatat sa faca un research, sa fie structurata in argumentare, sa fie un bun ascultator si, cel mai important pentru ea, sa aiba o strategie. „Am mai invatat, de asemenea, ca diplomatia nu depinde numai de cunostinte si de etica muncii, ci si de oameni si de capacitatea personala de a reactiona la diverse tipuri de interactiuni, de a te trasnborda intr-un alt rol, de a invata si a adopta pentru un scurt timp o alta cultura ce presupune intelegere si acceptare”.

A cunoscut studenti la drept, altii la ecologie, unii vorbeau 12 limbi, altii venisera tocmai din Ghana, altii erau localnici. Pentru Maria, acesta a fost un inceput. Un alt inceput.

Coordonator la BerlinMUN

A urmat apoi Maastricht, la EuroMUN. Uniunile MUN au devenit astfel o parte importanta din viata bacauancei Maria, nu atât pentru certificatele si premiile aferente (a obtinut deja premiul de Best Delegate Award), cât pentru experienta culturala pe care o creeaza, dupa cum mi-a mai marturisit.

„Nu am sa ma satur niciodata sa fiu inconjurata de zeci de oameni care vorbesc despre lucruri actuale, despre ordinea lumii sau care fac glume subtile despre istorie. Am fost intotdeauna putin cam teoretica. In ultimul meu interviu pentru un job am fost intrebata ce superputere as alege daca as putea si eu am zis «Cunoasterea absoluta».

Tocmai de aceea ma duc la aceste MUN-uri, pentru ca acolo sunt inconjurata de oameni care fac lucrurile sa se intâmple”, a mai precizat. Undeva, prin februarie 2014, a aplicat pentru pozitia de Chair ( coordonator de dezbatere) pentru BerlinMUN. A fost acceptata, iar acum, la inceputul lunii august, alaturi de co-chairul ei si de secretarii generali ai BerlinMUN 2014, a organizat ea aceasta intâlnire. „Am fost de partea cealalta a baricadelor.

Eu am pregatit ghidul de studiu, subiectele de dezbatere, bibliografia, am corectat eseurile de dinainte de conferinta si am raspuns intrebarilor delegatilor. Trebuie sa recunosc, a fost o experienta puternica si unica. Am fost chair pentru Liga Araba, pentru ca am ramas pasionata de Orientul Mijlociu inca de la primul MUN”, mi-a explicat.

Subiectele alese la acest debate au fost destul de complexe: Criza din Darfur si Reforma Ligii Arabe. Tot aici s-a discutat si despre raspândirea virusului EBOLA in tarile africane si ale Ligii Arabe, un al treilea subiect surpriza, o simulare de criza in mijlocul tuturor. Urmatoarea conferinta la care va participa este Oxford International MUN, la Universitatea Oxford.

Presedinte MUN, in Danemarca

In timp, urmare a experientei acumulate, Maria Burlacu a fost aleasa presedinta la uniunea nou formata in universitatea din Danemarca, un alt MUN – AUIMUN.

„Prin AUIMUN am reusit sa vizitez sediul ONU din Copenhaga, sa organizam conferinta cu primarul orasului Aarhus si sa avem intâlniri saptamânale, fie pentru dezbateri, fie pentru evenimente culturale. Este prima mea experienta adevarata de leadership, intr-o organizatie profesionala care, in comparatie cu celelalte uniuni, cere mult efort pentru participare.

Poate, dupa ce crestem in dimensiuni, vom fi capabili sa organizam si noi o conferinta in Aarhus, dar, deocamdata, suntem concentrati pe definirea unei echipe dedicate”, a mai declarat Maria. Nu este de mirare ca, in aceste conditii, Danemarca a devenit pentru ea… „acasa”. Deocamdata. Pentru ca mi-a mai destainuit ceva: „Stiu, cu siguranta, ca tot acasa am sa vin. Dar acasa, in România.”