Bacau: urme usoare de Caracal

Special pentru Dumneavoastra, cititori (si) de WEEKEND, am stat la o voroava cu un amic din Caracal si cu mai multi redactori si cititori ai Desteptarii, încercand sa aflu daca nu cumva între interesantul orasel oltenesc si Bacau exista vreo asemanare…
La Caracal, zice amicul, a fost construit un bloc în care a fost uitata macaraua în interior. Firesc, oameni cu scaun la cap, caracalenii au demolat blocul pentru a recupera obiectul de inventar. Caracal? Care Caracal? Orasul în care a ars, pana la stadiul de scrum, sediul pompierilor, targusorul de poveste în care a fost furata usa de la sediul politistilor. Caracal? Asezarea în care cimitirul se afla pe strada Învierii si brutaria pe strada Foametei. Tot aici, dupa cum stiti, parnaia se afla pe strada Libertatii, motiv pentru care niciun politician din Opozitie nu a fost încatusat aici. La începuturi, în burguletul acesta exista o singura scoala si purta, firesc, numarul 2. Credeti-ma pe cuvant, amicul meu zice ca în 1980 erau în Caracal doar doua taxiuri care au reusit sa se burduseasca reciproc. În gara, ceasul are înscrisa, în loc de IV (roman, cum scrie toata lumea înfruptata din civilizatie…), o cifra curioasa, pur caracaleana: IIII. În fata Casei Armatei a fost construit un monument cu niste soldati purtatori de puscoace. Dupa ce si-au dat seama ca au orientat pustile spre Casa Armatei, au demolat monumentul, dar, ghinion, au construit altul cu armele îndreptate spre Politie. L-au daramat si pe acesta, construind unul cu armele priponite spre Posta. Si cum nimeni n-a mai zis nimic, pentru ca postasii (din Caracal) sunt mai cu umor decat militarii si politistii, l-au lasat asa, în plata Domnului. La Caracal, va amintesc, s-a rasturnat, candva, caruta aceea cu personaje de basm… Primarul de Caracal respinge însa cu tarie revolutionara povestea potrivit careia pretul unui bilet de autobuz de la gara pana în centru ar fi diferit de pretul biletului centru-gara, desi amicul meu zice ca a platit sume diferite în cele doua situatii. Cel mai interesant banc Made by Caracal, ar fi, în opinia caracaleanului amic, unul care zice cam asa… În gara la Caracal opreste un tren de noapte. Buimac, un calator abia trezit din somn scoate capul pe fereastra vagonului si-l întreaba pe singurul caracalean aflat pe peron: „Aici este statia Caracal?” Înteleptul peronist se uita atent – dar si cu nitica ura la pasager – si cuvanta: „Da bine, Domnule, ca esti dumneata destept…”
Despre orasul Bacau, n-as zice ca are, Doamne fereste, statut de Caracal, dar unele mici potriviri mi se pare ca exista, totusi. Cimitirul serbanesti, de pilda, este amplasat pe strada Triumfului, la nr. 18. Triumful cui, al mortii? Daca moartea este triumful suprem al vietii, atunci suntem rude cu admirabilii caracaleni. Militia municipala bacauana se afla pe strada Spiru Haret, loc în care se afla astazi sediul Politiei Municipale. Spiru Haret a fost unul dintre înteleptii natiei, cel mai bun dintre ministrii învatamantului. Date fiind cunoscutele bancuri cu militienii, parca iar apare o nepotrivire de… Caracal. Fostul Inspectorat Judetean de Militie se afla pe strada Alexei Tolstoi, acolo unde astazi se afla Inspectoratul Judetean de Politie. Las la o parte faptul ca unii politisti nu prea vad deosebirea dintre Alexei Tolstoi si Lev Tolstoi si ma întreb daca amplasarea unei institutii atat de importante si sobre pe strada cu nume de scriitor celebru nu reprezinta, totusi, o mica exagerare. Cand ma gandesc la Bacau, îmi trec prin tartacuta zambetele starnite de bancul cu macaraua si blocul din Caracal, atunci cand îmi aduc aminte de Bazinul Olimpic. Modernizat cu multe parale, acesta nu mai beneficiaza de apa calda, la vremea cand onor CET-ul, din varii motive, nu mai livreaza acest lichid care pare a fi inventat/monopolizat de primarie. Cu alte cuvinte, avem o bijuterie rara pe care o purtam asortata doar la un fel de pufoaica de iarna. A, stim ca proiectul initial al Bazinului prevedea centrala proprie, dar primaria a vrut altfel, pentru ca apropierile caracalene sunt cautate cu lumanarea. De toata frumusetea a fost încercarea mea, ca sofer, sa ajung , în Bacau, de pe strada V. Alecsandri catre gara. Niste lucrari oprisera traficul la capatul strazii, dar niciun semn de avertizare rutiera, ocolire etc nu era prezent. Credeam ca autoritatile au pus la dispozitie o statie tip taxi-aerian, prin preajma (trageam de tot clapa Caracalului, cu inventia asta), dar n-a fost sa fie.
… Zice-se ca un tren opreste, la ceas nocturn, în gara din Bacau. Pe peron, singur-cuc, era un oficial al primariei care se minuna de niste chestii aiurea de pe-acolo. Un calator buimac, dar de buna credinta, scoate capul pe fereastra si întreaba: „Aici e gara de la Bacau?” Prealesul se uita sifonat la el si zice: „Da bine, bai, ca esti tu normal…”