“…Marea Unire din 1918 a fost și va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreţia sa stă în faptul că desăvârșirea unităţii naţionale nu este opera nici a unui om politic, nici a unui guvern, nici a unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan râvnit cu putere, din străfundurile conștiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-i călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit”.
acad. Florin Constantiniu
Realizarea unităţii naţionale a reprezentat un deziderat major al românilor în epoca secolelor XIX-XX. Momentul 1918, prin cele trei adunări plebiscitare din 27 martie – Chişinău, 28 noiembrie – Cernăuţi şi Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie, nu a reprezentat decât o încununare a eforturilor românilor din Vechiul Regat şi teritoriile aflate vremelnic sub ocupaţia marilor puteri vecine – Imperiul ţarist şi cel austro-ungar. În epoca modernă au fost făcuţi paşii necesari pentru realizarea unităţii naţionale a tuturor românilor, paşi sintetizaţi în mod extraordinar de Mihail Kogălniceanu în programele revoluţiei de la 1848: unire, prinţ străin, independenţă şi progresul societăţii româneşti, ajungându-se în cele din urmă la realizarea statului unitar român, acea „Românie dodoloaţă” cum o numea Alexandru Vlahuţă.
Marea Unire nu ar fi fost posibilă însă, pe lângă un context internaţional favorabil, fără un efort politic, militar şi material deosebit, fără suferinţele îndurate de către toţi românii pentru realizarea acestui vis naţional. Acad. Florin Constantiniu sintetiza în câteva fraze acest fapt: “…Marea Unire din 1918 a fost și va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreţia sa stă în faptul că desăvârșirea unităţii naţionale nu este opera nici a unui om politic, nici a unui guvern, nici a unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan râvnit cu putere, din străfundurile conștiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-i călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit […]. Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-i da armătura teritorial-instituţională, care este statul naţional”.
La arme!
Intrarea României în Primul Război Mondial şi acţiunile desfăşurate de cele patru armate române la începutul campaniei din 1916 au fost întâmpinate cu entuziasm în întreaga ţară, inclusiv în judeţul Bacău. În documentele vremii această stare de spirit a populaţiei este foarte clar prezentată. Astfel, Vasile Th. Cancicov, memorialist şi om politic originar din Bacău, afirma că „Soldaţii sunt entuziasmaţi, îmbrăcaţi în flori, cântă în cor, împreună cu publicul de pe peron «La arme!»”. În această atmosferă entuziastă, armata română va înainta rapid în Transilvania, nu fără jertfele inerente războiului. Astfel, în curtea Bisericii „Eroii Neamului” din Poiana Sărată se află mormântul eroului locotenent Nicolae Macarie, căzut în primele momente ale participării României la primul conflict mondial. În mod simbolic, soclul mormântului este realizat din piatra de hotar ce despărţea până atunci pe românii transilvăneni de fraţii lor. Iar pe aceasta se află inscripţia „Piatră, fostă de hotar, monument locotenentului Nicolae Macarie, din Reg. 13 «Ştefan cel Mare» Iaşi, primul erou rănit şi mort când s-a trecut graniţa la Poiana Sărată, pentru reîntregirea neamului, în noaptea de 14/15 august 1916”.
Evoluţia confruntărilor militare nu a fost însă favorabilă armatei române. Lipsite de un sprijin susţinut şi eficient din partea aliaţilor, care nu au respectat promisiunile făcute românilor înainte de intrarea României în conflict, slab dotate şi pregătite, forţele române vor fi nevoite să se retragă spre Moldova, nu fără a opune rezistenţă inamicului pe Jiu, pe Argeş, în bătălia pentru Bucureşti. Frontul va fi stabilizat pe Siret iar „armata română, deşi bătută, n-a putut fi învinsă”, după cum afirma generalul Erich Ludendorff.
În condiţiile participării României la război, Bacăul va căpăta un rol strategic primordial, mai ales după retragerea în Moldova. Deşi Iaşiul devine în această perioadă capitala ţării, aici aflându-se în refugiu regele şi principalele instituţii ale ţării, Bacăul devine cel mai important centru militar. De aceea a şi fost numit, în mod plastic, „capitala rezistenţei şi victoriilor întregirii naţionale”.
După cum se ştie, la Bacău s-a aflat, încă de la începutul războiului, comandamentul Armatei de Nord, aflată sub conducerea generalului Constantin Prezan. De aici Prezan a condus operaţiunile din timpul campaniei anului 1916. Ulterior aici a fost stabilit comandamentul Armatei a doua. Generalul Averescu va coordona glorioasele lupte din anul 1917 de aici, inclusiv rezistenţa de pe linia Oituzului. O mărturie peste timp a poziţiei Bacăului o reprezintă şi una dintre clădirile monument istoric păstrate în oraşul nostru şi anume Casa Anania (str. George Bacovia” 49), unde a fost Comandamentul Armatei a II-a.
Datorită apropierii de linia frontului, în Bacău şi în regiunile înconjurătoare erau masate unităţile de rezervă, depozitele armatei, numeroase spitale militare, dar şi comandamente ale unor mari unităţi ruse care luptau alături de armata română. De asemeni, tot în această zonă îşi va desfăşura o mare parte din activitate Misiunea Militară Franceză.
Erou pe front – primar al Bacăului
Dintre eroii acestui regiment băcăuan amintim doar doi ofiţeri, ambii decoraţi, pentru fapte deosebite de arme, cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a: sublocotenentul Iosif. C. Ciobanu şi pe locotenentul (pe atunci) Mihail Văgăunescu. Cel din urmă, după război, se afirmă în viaţa comunităţii băcăuane, ocupând diverse funcţii şi demnităţi: prefect, deputat, primar. O lungă perioadă de timp a fost preşedintele Societăţii Mutilaţilor de Război, iar ca primar s-a preocupat de memoria camarazilor săi prin amenajarea Cimitirului Eroilor de pe strada Constanţei.
Mulţi băcăuani au luptat în alte unităţi militare.
Un exemplu elocvent de eroism îl oferă sergentul Gheorghe Donici. Erou al Războiului de independenţă, se înrolează voluntar şi în Primul Război Mondial, la vârsta de 67 de ani, căzând eroic împreună cu Escadronul 3 al Regimentului 9 Roşiori în şarja de la Robăneşti.
Mai amintim pe colonelul Procopie Strat din Regimentul 16 Infanterie „Suceava” sau pe sublocotenentul Gheorghe Glod din Regimentul din Regimentul 24 Infanterie Tecuci. Ambii eroi originari din judeţul Bacău au fost decoraţi cu Ordinul „Mihai Viteazul” pentru faptele de arme din Primul Război Mondial (două străzi din Bacău poartă numele aceastor doi eroi). Numărul băcăuanilor căzuţi în Războiul pentru Reîntregirea ţării este unul foarte mare, practic neexistând localitate care să nu-şi fi adus obolul de sânge pentru realizarea dezideratului naţional.
Populaţia a sprijinit necondiţionat fronturile de luptă
Pe lângă efoturile militare, Bacăul a ocupat un loc important şi în ceea ce priveşte asistenţa medicală necesară pentru mulţimea de răniţi de pe front. Apropierea de linia frontului a necesitat creşterea numărului de localuri pentru spitale. Astfel, pe lângă Spitalul „Pavel şi Ana Cristea”, în perioada războiului au funţionat numeroase alte spitale aflate sub autoritatea Serviciului Medical al Armatei sau a Crucii Roşii. Practic, toate localurile disponibile, şi în special cele ale instituţiilor de învăţământ, au fost transformate în spitale.
Eforturile armatei române pe fronturile din război, şi mai ales rezistenţa eroică din „Triunghiul de foc al Moldovei” în vara anului 1917, ar fi fost imposibile însă fără aportul populaţiei civile. În condiţiile retragerii trupelor în Moldova, a prezenţei aici a unui mare număr de refugiaţi civili, problemele ridicate de aprovizionarea frontului cu bunurile necesare erau deosebite. Poulaţia, deşi trăia în condiţii dificile, a trebuit să facă faţă restriştilor şi bolilor („tifosul exantematic ne-a costat mai mult decât zece bătălii” scria un ziar din epocă), a înţeles şi a sprijinit constant efortul de război.
Rechiziţiile, dar şi donaţiile făcute de populaţie, asigurau aprovizionarea trupelor, iar judeţul Bacău, aflat în prima linie a frontului, era printre cele mai încercate, asigurând mari cantităţi de bunuri agricole, dar şi industriale. În condiţiile pierderii resurselor din teritoriile ocupate, activitatea extractivă se intensifică în bazinul Trotuşului, de exemplu, pentru a acoperi, chiar şi parţial, necesarul de materii prime. De asemenea o mare parte din necesităţile de îmbrăcăminte, încălţăminte şi alte materiale necesare, precum şi de transport pentru armată vor fi asigurate de către băcăuani.
Trebuie menţionat şi faptul că factorii politici şi administrativi ai vremii au înţeles necesitatea ca populaţia să fie şi ea protejată, astfel că s-au luat măsuri pentru împiedicarea abuzurilor, dar şi de raţionalizare a bunurilor. Rechiziţiile erau realizate contra cost, chiar dacă uneori valoarea plătită era sub cea normală. De asemeni, ca urmare a faptului că populaţia majoritară trăia în mediul rural în condiţii dificile, datorate lipsei pământului, factorii politici vor ajunge la conştientizarea necesităţii realizării unei profunde reforme agrare.
Nu întâmplător regele Ferdinand I promite în primăvara anului 1917, la Răcăciuni: „Ostaşi, vouă, fiilor de ţărani, care aţi apărat cu braţul şi cu pieptul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun eu, regele vostru, că pe lângă răsplata cea mare a izbânzii care vă asigură fiecăruia recunoştinţa neamului întreg, aţi câştigat totodată dreptul la a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pentru care v-aţi luptat. Vi se va da pământ! Eu, regele vostru, voi fi întâiul a da pildă, vi se va da şi o largă participare la treburile statului”.
Unirea a fost celebrată cu entuziasm în toată ţara, dar momentul 1918 era doar începutul unei noi etape în evoluţia istorică a poporului român. A urmat apărarea şi consolidarea noului statut al României – cel de stat naţional unitar. Băcăuanii s-au numărat şi ei printre cei ce au făcut eforturile pentru reconstrucţia ţării distrusă de război şi consoldarea unităţii statale. (Dr. Marius Istina)
Bacău – Blaj, zborul Marii Uniri
Locotenentul aviator Vasile Niculescu a efectuat, în data de 23 noiembrie 1918, un zbor de o însemnătate uriașă, pentru România. Însoțit de căpitanul Victor Precup, s-a deplasat, pe calea aerului, în condiții foarte grele, cu un avion fragil, de la Bacău până la Blaj, pentru a duce corespondenţa dintre Guvernul României (aflat la Iași) și Consiliul Național Român Central (din Transilvania). Pe parcursul zborului, piloţii au avut de îndurat, la altitudine, temperaturi extreme, de până la -40 de grade Celsius. Zborul dintre Bacău și Blaj a durat două ore și un sfert, la o altitudine de 2600 de metri.
Aparatul de zbor Ferman F40 a aterizat la Blaj, nu departe de Câmpia Libertății, după care cei doi aviatori au pornit către Palatul Mitropolitan, pentru a preda documentele. Acolo, Consiliul Național Român s-a întrunit și a decis ca la Alba Iulia să fie convocată Marea Adunare Națională, la 1 decembrie 1918, pentru înfăptuirea minunatului act al Unirii Transilvaniei cu România, încununarea unui vis de veacuri al românilor!
În dimineața zilei de 24 noiembrie 1918, la decolarea aparatului de zbor care urma să facă drumul de întoarcere, către Moldova, locotenentul Vasile Niculescu și căpitanul Victor Precup au transportat acte oficiale de mare importanță pentru înfăptuirea actului Unirii, care trebuiau să ajungă la Iaşi, unde Guvernul şi Regele aşteptau vestea mult dorită: hotărârea entuziastă de unire a Transilvaniei cu România… O unire pentru totdeauna!
Pământ pentru sângele vărsat
În acei ani, populaţia majoritară trăia în mediul rural în condiţii dificile, datorate lipsei pământului. Nu întâmplător regele Ferdinand I, aflat în inspecţie pe frontul din Moldova, la Răcăciuni, promite în primăvara anului 1917, două lucruri importante: pământ şi o mai largă participare la treburile obştei:
„Ostaşi, vouă, fiilor de ţărani, care aţi apărat cu braţul şi cu pieptul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun eu, regele vostru, că pe lângă răsplata cea mare a izbânzii care vă asigură fiecăruia recunoştinţa neamului întreg, aţi câştigat totodată dreptul la a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pentru care v-aţi luptat. Vi se va da pământ! Eu, regele vostru, voi fi întâiul a da pildă, vi se va da şi o largă participare la treburile statului”.
Astfel, că, după război, mii de soldaţi, urmaşii celor căzuţi pe front, au primit pământ. Un exemplu este satul Nicolae Bălcescu (numit la început Satu Nou, apoi Ferdinand, după aceea Chivu Stoica), format atunci, după împroprietărire.
Traiască România Mare!
În colecţia de documente a Muzeului de Etnografie din Bacău se păstrează un pachet de fotografii de la părintele Guţa Gheoldum, paroh la Râpile, azi Gura Văii, pe malul Trotuşului. Câteva, datate 29 septembrie 1919, înfăţişează momentul sfinţirii Monumentului Eroilor din Pătrăşcani, la o răscruce aproape de seculara ctitorie a Ruseteştilor, primul monument construit în judeţul Bacău după războiul din 1916-1919. Se vede că a fost o zi caldă, protipendada s-a adăpostit sub un umbrar făcut din crengi, preoţii au slujit, politicienii au ţinut discursuri, pânza albă a fost trasă jos de pe obelisc.
Mai după amiază (umbrele sunt lungi) s-au făcut iar poze. Un veteran de la Războiul de Independenţă din 1877, în rândul din faţă, are pieptul plin de decoraţii primite în Bulgaria. Trei stau la un loc, au cămăşile înflorate, trebuie că sunt fruntaşi. E sărbătoare, toţi şi-au tras ciubotele. Au pălăriile în mână. Câtorva le ştim numele din Anuarul Socec, morarii Ilie Verdeş şi Ion Buftea, Cepoiu cojocarul, cismarii Miaună şi Popa, învăţătorul, notarul şi primarul. În mijloc, pe scaune, se vede părintele Gheoldum, obosit după toată emoţia zilei.
Lângă el, stă un ofiţer cu casca strălucitoare la subţioară. Jos, la picioarele lor, sunt doi cobzari şi doi scripcari cu arcuşurile pregătite, foarte probabil chemaţi din deal, de la Rădoaia. Asta însemna că ziua s-a terminat cu dans, cu horă. De pe umbrar privesc regii României, nu sunt Maria şi Ferdinand, ci mai bătrânii Elisabeta (d.1916) și Carol (d.1914), dar nimeni nu bagă de seamă, ”Trăiască România Mare”. (Iulian Bucur)
Artişti pe frontul Marii Uniri
Așa se face că Muzeul de Artă din Bacău are o colecție bogată de lucrări (peste 100) semnate de Băeşu, cu diverse temetici, din care aproximativ 30 au ca tematică primul război mondial, înfățisând soldați, ofițeri, cu titluri precum: Elev militar, Militar păzind, Alianța 1917, o pictură intitulată Portret de combatant.
Aurel Băeșu a fost mobilizat în septembrie 1916, iar în noiembrie a aceluiaşi an a fost admis ca elev plutonier la Școala Militară. În vara anului 1917 era concentrat la Iași, împreună cu alți 35 de artiști aflați sub arme, pentru a participa la proiectul Muzeul Militar Național, în a cărui colecție erau prevăzute lucrări de artă inspirate din Războiul de Reîntregire. (Marcela Gavrilă, muzeograf)
Omagiu Eroilor, omagiu Marii Uniri
Dintre toate evenimentele trăite de locuitorii judeţului Bacău, meleag de jertfă şi victorii, se evidenţiază, la loc de cinste, bătăliile purtate între anii 1916-1918. Aceste locuri au fost martore încleştărilor din prima şi până în ultima zi a Războiului de eliberare şi întregire naţională, aici, pe Văile Oituzului, Slănicului, Caşinului, Uzului şi Trotuşului, practic în toate localităţile din partea de nord şi de sud ale Bacăului, s-au dat lungi şi crâncene lupte, care au precedat Ziua cea Mare a Unirii de la 1 Decembrie 1918. Pentru a marca şi sărbători acest mare eveniment, cât şi pentru a comemora eroismul ostaşilor români, pe parcursul întregului an se vor organiza numeroase activităţi şi acţiuni, coordonate de Consiliul Judeţean.
„Încă din partea a doua a anului 2017, Consiliul Judeţean a constituit un comitet de coordonare a acestor activităţi, condus de un vicepreşedinte, respectiv Silviu Pravăţ. Consiliul Judeţean, primăriile, instituţiile de cultură şi de învăţământ, asociaţiile şi ONG-urile au depus 93 de proiecte, care au fost înaintate la guvern, cu tot cu notele de fundamentare, fiind integrate în Programul ACCES Centenar – 2018. Până acum au fost aprobate 65, dintre care 32 vor fi bugetate integral. Amintesc acum doar câteva, Ridicarea Monumentului Eroilor (Bacăul nu are niciun monument dedicat eroilor), care va fi amplasat în Parcul Catedralei, proiectul este gata, Reeditarea Zborului Marii Uniri Bacău – Blaj, Realizarea la Monetăria Statului a unei Medalii jubiliare, ridicarea edificiului „Columna Biruinţei Neamului Românesc” şi Amenajarea unui parc istoric la Oituz, Reabilitarea Monumentului”Tip Verdum”, de la Mănăstirea Caşin, organizarea Simpozionului Naţional „Bacăul – capitala rezistenţei şi victoriilor întregirii naţionale” şi a unei mari expoziţii în Bacău, editarea şi reeditarea unor volume de istorie militară şi multe, multe alte activităţi, despre care vom mai vorbi şi la care băcăuanii vor avea ocazia să participe”, ne-a declarat Sorin Braşoveanu, preşedinte al Consiliului Judeţean Bacău.
Municipiul Bacău a depus 49 de proiecte, Oituz 11, Filipeni 7, Moineşti 2, iar alte 12 UAT-uri câte unul, solicitând finanţare de la Guvern, la care se adaugă alte proiecte cu finanţare locală. Multe proiecte au ca obiect consolidarea unor biserici şi monumente istorice, ridicare unor monumente ale eroilor ăn diferite localităţi, expoziţii şi albume filatelice, de pictură şi fotografii, simpozioane (200 de ani de la naşterea poetului Vasile Alecsandri, autorul poeziei „Hora unirii”), conferinţe, spectacole teatrale, competiţii sportive, volume de versuri etc.
Programul complet va fi comunicat în următoarele zile de Ministerul Culturii, cu precizarea că, în luna februarie va mai fi organizată o nouă sesiune de depunere de proiecte.
Unirea a fost celebrată cu entuziasm în toată ţara, dar momentul 1918 era doar începutul unei noi etape în evoluţia istorică a poporului român. A urmat apărarea şi consolidarea noului statut al României – cel de stat naţional unitar. Băcăuanii s-au numărat şi ei printre cei ce au făcut eforturile pentru reconstrucţia ţării distrusă de război şi consolidarea unităţii statale.
