Boicot? Nee. Ce boicot? Noi nu știm din-astea. Păi, ce, cu excepția unui grup restrâns de români, s-a mai gândit cineva să-i „sancționeze” pe austrieci? Fiți serioși! Ofensa a fost percepută doar așa, la nivel individual, cei mai mulți limitându-se să reproducă o frustrare apărută undeva, pe internet. Nici rușilor, împotriva cărora s-a îndreptat valul de antipatie, mai în debut de primăvară, nu le-au făcut mai nimeni, nimic.
Nu mai departe, benzinăriile „orcilor” sunt pline de șoferi care se înghesuie să alimenteze mașinile, atrași de cei doi bani în minus față de „concurență” – taximetriști alături de polițiști, pensionarii împreună cu drumeții, aflați în trecere, prin Bacău. Și-apoi, noi nu suntem educați să fim solidari în vreo cauză. Nici la revoluția pe care, iată!, o rememorăm zilele astea, n-am fost „împreună”. Atunci, fiecare s-a zbătut să prindă ceva din cadavrul viu lăsat de Ceaușescu. S-a văzut cât suntem de „dispersați”, mai ales, în cei 30 și ceva de ani, de când am îmbrățișat democrația.
Păi, nu? Unii s-au înhăitat să ne vândă totul, la bucată, îmbogățindu-se nemeritat, tot ei își dau mâna, mai ales la greu, să-și voteze salarii mai mari și alte privilegii, în vreme ce golanii care știau cum stă treaba cu păcălitul, au fost lăsați să prostească lumea (în general, pe cea lacomă, dornică de câştiguri rapide şi cât mai mari), băgându-le sub nas oferte șirete, gen FNI, SAFI, Caritas, Gerald, dar și Bancorex, Banca Internaţională a Religiilor, Banca Turco-Română etc.
Mă mir că n-a aprins și mințile românilor rețeta Madoff a evreului american, mort în pușcărie, care a lăsat în sărăcie, la propriu, milioane de cetățeni SUA, ușurându-l chiar și pe fiu-su (ulterior, amărâtul sinucigându-se, la fel ca mulți alții); inclusiv pe bogații lor celebri – Spielberg, Bettencourt sau Katz. Nu am luat atitudine nici când ungurii au făcut ce-au făcut prin Ardeal, după ’90 până în prezent. Nu, frate, noi nu suntem unii cu alți, ci toți împotriva tuturor. Românul îți crapă capul, la propriu, în trafic, doar pentru că ai îndrăznit să respecți legea pe șosea. Alții îți zdrobesc fața, cu ranga, pentru că ai parcat pe locul despre care doar ei cred că li se cuvine, moștenidu-l de la mă-sa. Nici în decembrie nu ne cuprinde cumsecădenia, când, zice-se, ar trebui să fim mai buni, sărbătorind cu bucurie venirea printre oameni a Fiului mântuitor. Interesul este pentru turta proprie de sub jar. Și-atât. În rest, babilonie, debandadă, anarhie.
