,,… În ultimii aproape doi ani, Statele Unite au oferit ceva mai puțin de 70 de miliarde de dolari pentru a sprijini Ucraina. Aliații noștri europeni au oferit sprijin peste 110 de miliarde de dolari. ……Dacă te uiți la investițiile pe care le-am făcut în apărarea Ucrainei, pentru a face față acestei agresiuni, 90 la sută din asistența de securitate pe care am oferit-o a fost de fapt cheltuită aici, în Statele Unite, cu producătorii noștri, cu producția noastră și aceasta a produs mai multe locuri de muncă americane, mai multă creștere în propria noastră economie. Deci, acesta a fost, de asemenea, un câștig-câștig pe care trebuie să-l continuăm….” E un extras din conferința de presă ținută de secretarul de stat Antony J. Blinken și găzduită de situl oficial al Guvernului SUA https://www.state.gov/secretary-antony-j-blinken-and-united-kingdom-foreign-secretary-david-cameron-at-a-joint-press-availability/ Această declarație se consuma pe data de 7 ianuarie. O săptămână mai târziu, ,,neînțelegerile” dintre democrații și republicanii americani au blocat ,,ajutorul” financiar acordat Ucrainei. Cele două mari partide americane sunt buzunarele acelorași nădragi. Unul în stânga și celălalt în dreapta. Așa zisa neînțelegere e orchestrată de un interes comun cât se poate de meschin. În fapt, Ucraina a atins limita de sus a solvabilității sale, iar eventualele noi împrumuturi, denumite eufemistic ajutoare, riscă pe termen lung un hair-cut (o taiere a datoriilor). Așa zisa neînțelegere e o încercare de spălare a obrazului politicii americane. Europa e parțial solvabilă, iar SUA încearcă să determine o alianță europeană independentă de NATO, adică cu excluderea SUA, care să genereze un conflict între Rusia și restul statelor europene. SUA va interveni la final, cu forțe proaspete, stabilind care tabără îi poate maximiza profitul. E o ipoteză sigur, dar cel de al doilea război mondial ne-a arătat că astfel de ipoteze pot deveni realități. Șeful Comisiei militare a NATO, amiralul Rob Bauer, după întâlnirea miniștrilor apărării din țările alianței, la Bruxelles, a emis un proto-ordin: „Lumea occidentală trebuie să fie pregătită pentru un război total cu Rusia”. Au urmat apoi confirmările. Șeful armatei britanice, Sir Patrick Sanders, a cerut britanicilor să se pregătească pentru recrutarea generală într-un război împotriva Rusiei. ,,Germania trebuie să-și dea seama de pericolul unui conflict militar cu Rusia, așa că Germania trebuie să se înarmeze,” declara și ministrul german al apărării, Boris Pistorius, la postul de televiziune ZDF. ,,Norvegia are doar câțiva ani pentru a construi o apărare capabilă să contracareze o Rusie agresivă,” spunea și șeful de Stat Major al Forțelor Armate Norvegiene, Erik Kristoffersen. Ministrul Apărării Civile al Suediei, Carl-Oskar Bohlin, și-a îndemnat concetățenii, la conferința Folk och Försvar de la Sälen, să se pregătească pentru război. Paradoxal, liderul grupului, SUA, a evitat până acum astfel de declarații. O amnezie i-a cuprins pe toți cei ce clamau cu câteva luni în urmă, la unison, victoria Ucrainei. Acum, după aceeași partitură, repetă tot la unison altă melodie. E o bătălie pentru achiziționarea de arme americane, chiar dacă abia peste 5-10 ani comenzile vor fi onorate. (De regulă plata se face în avans.) SUA este cel mai îndatorat stat de pe planetă iar evoluția sa economică demonstrează că funcționează ca o schemă Ponzi, la nivel planetar. (O schemă Ponzi este un tip de fraudă care presupune atragerea unui număr mare de investitori ce sunt păcăliți să creadă că investesc într-o companie sau un produs care, în realitate, nu există. Profiturile investitorilor mai vechi sunt plătite din fondurile aduse de investitorii nou intrați în schemă. Nici unii, nici ceilalți, nu știu că toată afacerea se bazează pe atragerea continuă a unor noi investitori și pe reinvestirea profitului de către investitorii deja existenți. O parte dintre fondurile atrase în schemă merg constant către cei care au pus la cale frauda.) Tiparnița SUA a imprimat constant dolari, fără acoperire în mărfuri. ,,La 29 decembrie 2023, datoria totală a SUA depășea 34 de trilioane de dolari. În ianuarie 2009, datoria totală a SUA era de doar 10,6 trilioane de dolari…. Datoria SUA a crescut cu… 1 trilion USD în ultimele 3 luni, 2 trilioane USD în ultimele 6 luni, 4 trilioane USD în ultimii 2 ani, 11 trilioane USD în ultimii 4 ani… și așa mai departe. Aceasta este o creștere exponențială… În acest moment, toată lumea știe cum se termină acest lucru…” ne informa https://www.bankingnews.gr/diethni/articles/713932/osonoypo-navagio-i-oikonomia-ton-ipa-to-pagovouno-tou-xreous-kseperase-ta-34-tris-dol Inflația reprezintă numărul de dolari împărțit la cantitatea de lucruri utile. Dublați dolarii, dar păstrați aceeași cantitate de lucruri utile– toate prețurile se dublează în cele din urmă. Și asta se întâmplă cu toate economiile legate de dolar. Statele s-au prins, dar SUA avea privilegiul de a emite principalul activ de rezervă global- dolarul. Captivi în siajul complex al relațiilor comerciale bazate pe biletul verde, statele nu au avut altă alternativă până la apariția sistemului de decontare al țărilor BRICS (Brazilia, China, Rusia, India și Africa de Sud). Din ianuarie a.c., grupului BRICS i s-a alăturat Arabia Saudită împreună cu Emiratele Arabe Unite, Egipt, Etiopia și Iran. Materiile prime care mișcă mototul economiei mondiale sunt acum majoritar sub controlul acestei alianțe. După portalul de informații al BRICS, https://infobrics.org/post/40320/ , Banca BRICS- New Development Bank (NDB) va elibera în curând obligațiunile numite „Maharaja Bonds” în valoare de 28 de miliarde de dolari. Noile obligațiuni ,,….vor fi puse la dispoziția guvernelor, instituțiilor financiare și investitorilor obișnuiți. Acestea vor fi disponibile pentru cumpărare în monedele locale, în efortul de a le consolida și de a ajuta la stimularea economiilor. Planul de emitere a obligațiunilor face parte din inițiativele BRICS de dedolarizare, … pentru a reduce dependența de moneda americană, într-un efort de a reforma economia globală.” Unul dintre marii creditori ai SUA este China, care deține atât dolari cât și obligațiuni ale trezoreriei SUA. Însă, ,, China a început să-și vândă vastele sale dețineri de obligațiuni de trezorerie americane.” ne spunea publicația indiană https://www.indianpunchline.com/no-serious-effort-to-reset-us-china-relations-at-san-francisco-summit/ și continua; ,,… cererea de obligațiuni americane nu este mare, în niciun caz. De fapt, unul dintre cei mai entuziaști cumpărători de obligațiuni americane este Rezerva Federală a SUA. Acest lucru a fost comparat cu ceva de genul: a avea propria brutărie și a cumpăra cea mai mare parte a pâinii nevândute la sfârșitul zilei, astfel încât să nu se formeze o opinie negativă despre vânzările tale.” În ipoteza când SUA va declara război Chinei, îi va naționaliza acesteia deținerile de obligațiuni, ștergând astfel cca.un trilion dolari din obligațiile de plată. China a înțeles asta și descarcă biletul verde împrumutând dolari țărilor mici, înfometate –care îi folosesc pentru a-și stinge creditele, repatriind dolarii indirect, ori direct, băncilor americane din mai multe direcții. Acest lucru va umple Trezoreria de hârtii. SUA are nevoie de război pentru a vinde ce știe ea mai bine. America este dependentă de război ca drogatul de heroină. Ucraina, Gaza-Israel, Yemen, Irak, Siria. Peste tot e nevoie de arme. Din perspectiva interesului american, Europa ar trebui să intre în conflict cu Rusia pentru că atunci SUA ar fi furnizorul principal de arme. Generalul american (r.) Ben Hodges, fost comandant al trupelor terestre americane staţionate în Europa, declara într-un interviu pentru https://www.holosameryky.com/a/ben-hodges-interview/7445203.html (Vocea Americii în ucraineană) ,,…cred că aeronavele NATO ar trebui să aibă voie să atace rachetele rusești lansate din Marea Caspică, Marea Neagră sau de oriunde. Pe măsură ce vedem aceste rachete zburând spre Ucraina, trebuie să avem permisiunea de a le doborî pentru a proteja oamenii nevinovați. De asemenea, nu se știe dacă aceste rachete nu vor zbura, de exemplu, spre Polonia sau România, … Este același lucru pe care îl facem în Marea Roșie, unde Marina SUA doboară rachete îndreptate către nave din alte țări. De ce nu folosim același principiu și concept pentru a doborî rachete care vizează oamenii nevinovați din Ucraina?” Într-adevăr Marina SUA, fără mandat ONU, a atacat Yemenul devenind parte a conflictului din Gaza în susținerea Israelului. Și se pare că se află de partea greșită a istoriei. Curtea Internațională de Justiție (CIJ) tocmai s-a pronunțat în favoarea reclamantului, Africa de Sud, membră a BRICS, și a ordonat Israelului să ia toate măsurile necesare pentru a preveni genocidul din Gaza. Procesul va continua, dar Curtea a confirmat prin aceasta ca admisibilă existența genocidului, în ciuda opoziției Israelului. Drept răspuns, ministrul israelian al Securității Naționale, Ben Gvir, a declarat că „ decizia tribunalului antisemit de la Haga demonstrează ceea ce știam deja: această instanță nu caută dreptate, ci mai degrabă persecuţia poporului evreu.” Și asta, în timp ce SUA a declarat houthii yemeniți drept organizație teroristă și continuă să bombardeze Yemenul în numele „protejării dreptului internațional”. Această organizație nu a ucis nici un copil, femeie ori bărbat în blocajul maritim pe care l-au instituit împotriva Israelului. Din această perspectivă, nu pot fi acuzați de terorism. În schimb, susținerea militară occidentală a Israelului îi face pe susținători participanți la conflict. Conform https://reseauinternational.net/une-victoire-sud-africaine-mettra-t-elle-fin-au-genocide-de-gaza/ ,,…o echipă de 47 de avocați sud-africani pregătesc deja acțiuni în justiție împotriva Statelor Unite și Regatului Unit pentru complicitate.” În acest moment al istoriei, ipocrizia occidentală a anihilat autoritatea morală (inclusiv în rândul propriilor vasali), pe care Ayatollahul noii ordini mondiale o invoca ori de câte ori intervenea militar împotriva celor ce-i contestau deciziile.
Jr. Adrian M. Ionescu
