Interviu cu Alexandru Ichim – fost student la Bremen, masterand in Elvetia
– Sunteti bacauan si unul din miile de studenti români care au sa ales sa studieze in universitati din afara tarii. Când v-ati hotarât si de ce?
– In timpul liceului am fost prins in multe activitati academice (olimpiade, proiecte) si nu am analizat foarte mult posibilitatile universitare. Am avut parte de imensa sansa de a o avea pe doamna Rosenschein ca profesoara de chimie (tin sa ii multumesc din nou!). Desi era un domeniu care nu m-a atras niciodata, dumneaei a insistat la clasa si in privat pe importanta continuarii studiilor in afara tarii si de performantele superioare ale sistemelor de invatamânt occidentale. Astfel am auzit de Jacobs University, din Bremen, Germania. In plus, o tema in care nu voi intra in detalii, incepusem deja din adolescenta sa acumulez usoare frustrari asupra mentalitatilor care ma inconjurau, asupra modului in care erau apreciati elevii cu performante etc.
– Spuneti-mi va rog, care au fost criteriile si cerintele pentru a fi admis la o asemenea institutie de invatamânt si de ce Germania, in conditiile in care, dupa informatiile mele, in Germania costul studiilor este mult mai mare decât in alte tari din Europa si chiar din SUA?
– Intrebarea face o corelatie cu care nu sunt de acord deloc. Da, Jacobs University este o universitate privata din nordul Germaniei. Si da, costurile sunt relativ mari pentru salariile românesti, dar a corela criteriile de admitere cu pretul unui an universitar mi se pare total gresit! Criteriile de admitere au fost destul de ridicate. Am avut nevoie de examen de limba engleza (i.e., TOEFL, Certificate in Advanced English (de la University of Camridge), IELTS etc.), SAT – “bacalaureatul american” – care s-a desfasurat in doua probe: SAT I, SAT II, Activitati extracuriculare (in afara de cele academice), olimpiade, note foarte bune la liceu etc.
Primul demers l-am facut in clasa a X-a, iar la finalul clasei a XI-a terminasem toate examenele necesare si mi-am depus aplicatiile (pe lânga cea din Germania, am aplicat cu succes si la câteva universitati din Marea Britanie).
Am ales Jacobs University, fiind foarte atras de orientarea puternica catre cercetare. Desi este o institutie tânara (s-a deschis in 2001), se lupta cot la cot cu facultati de renume din Germania, clasându-se in top 3 cu cele mai bune programe in informatica. De asemenea, am primit o bursa substantiala, care mi-a asigurat linistea financiara in cei trei ani de studiu ce urmau.
– Am stat de vorba si cu alti studenti care studiaza in Anglia sau Franta, toti imi spuneau ca in invatamântul din România, de la generala, la liceu (mai ales) se pune prea mult accent pe teorie, este supraincarcat, lipseste dotarea corespunzatoare. Cum apreciezi aceste opinii, cum este in Germania?
– Din pacate, nu am avut parte de nicio zi intr-o universitate româneasca, asa ca nu pot face aprecieri directe intre cele doua sisteme. Ce pot spune este ca aici se pune foarte mult accent pe tehnologiile noi. Aproape dupa fiecare concept de baza prezentat in cadrul unui curs, ni se dadeau câteva idei asupra modului in care acel concept a fost aplicat in vreo descoperire/produs recent lansat. In felul acesta, aveam constant hranita curiozitatea si dorinta de a invata mai mult. Se sustinea forma de control continuu, asa ca aveam teme si teste saptamânale. De asemenea, multe cursuri se termina cu un proiect in care ajungeam sa aplicam cumulul de informatii intr-un produs practic. Intr-adevar, liceul romanesc a fost mult, mult prea incarcat. Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu ma speria cantitatea totala de munca, ci procentajul de efort depus cu adevarat util viitorului meu ca inginer, ca si persoana. Consider ca aici se greseste foarte mult in sistemul de invatamâant românesc. Bineinteles, au existat discipline ale caror ore de curs mi le amintesc cu drag si cu ale caror tutori discut cu placere si dupa patru ani de la terminarea liceului. Aud de foarte multe ori ca lipsa fondurilor este o problema. In domeniul informaticii, in patru ani petrecuti in universitati si institute de cercetare, principalele mele unelte in 80 la suta din timp au fost simple computere, celelalte 20 de procente de echipamente pot fi obtinute relativ usor, cu o aplicatie realista si bine pusa la punct. Pentru asta, exista nevoie de foarte multa motivatie si interes. Pasiunea pentru calculatoare a inceput la vârsta de trei ani, atunci când tatal meu mi-a achizitionat primul computer, iar la liceu am participat la olimpiade si concursuri nationale si internationale de informatica.
– In România au luat fiinta si functioneaza, dupa cum stii, zeci de universitati private, cu mii de studenti, s-a ajuns pâna acolo incât o universitate privata functioneaza pentru profesori, nu pentru a scoate tineri pregatiti sa faca fata exigentelor pietii. Care este politica scolara in Germania sau Elvetia?
– In mod paradoxal, cu cât costurile aferente studiilor sunt mai mari, cu cât exigentele cresc si mi se pare perfect normal. Explicatia este urmatoarea: o universitate care are taxe foarte mari va atrage doua tipuri de studenti: 1. cei care isi permit sa plateasca in intregime aceste taxe (copii ce provin din familii bogate, cu un anumit statut social) si 2. elevi de performanta care apeleaza la burse. Acesti elevi de performanta vor sustine nivelul academic al institutiei, dar vor consuma banii platitorilor. Astfel, cercul se inchide ermetic intr-un sistem care functioneaza excelent de bine. Nu vad posibilitate de calitate intr-un sistem in care totul este oferit gratuit, dar aceasta e o alta discutie. La Jacobs University am studiat inginerie electrica si informatica, specializandu-ma in final pe informatica. In tot acest timp, am colaborat indeaproape cu cele doua grupuri de cercetare in robotica a universitatii, fapt ce simt ca m-a imbogatit mult mai mult decât cursurile in sine.
– În prezent ai fost admis la Master în Informatica la Ecole Polytechnique Federale de Lausanne. De ce Elvetia si nu tot Germania?
– Am dorit o noua provocare. Poate ca existenta mi-ar fi fost mult prea usoara intr-un mediu pe care il cunosteam foarte bine. Pentru master, am aplicat cu succes la patru universitati: Jacobs University, EPFL (Lausanne, Elvetia), ETHZ (Zurich, Elvetia) si University of Oxford. Motivul pentru care am ales EPFL a fost legatura deja creata cu grupul de cercetare in geometrie si grafica asistata pe calculator de acolo, cât si notorietatea acestei scoli in Europa si in lume (a fost votata de curând cea mai buna institutie de cercetare din Europa).
– Unde ai facut liceul, care profesori te-au ajutat, te-au indrumat?
– Liceul l-am facut la Colegiul National “Gheorghe Vranceanu” sub indrumarea profesorului de informatica si dirigintelui Ilie Vieru.
– Parintii, familia te-au sprijinit, te-au incurajat sa pleci ? Spune-mi câteva lucruri despre familie.
– Da, de doua ori da. Parintii mi-au fost foarte aproape in demersurile mele. M-au sprijinit foarte mult in procesul de admitere si dupa si tin sa le multumesc din nou pe aceasta cale. Daca momentan ma mândresc ca sunt aproape independent financiar de ei, sprijinul lor moral si un eventual borcan de zacusca de acasa sunt de nepretuit.
– Ce inseamna, ce este “Lista presedintelui”, am inteles ca ai luat un asemenea premiu?
– La Jacobs University, asa-numita Lista a Presedintelui este un premiu anual oferit celor cu rezultate academice excelente, as estima ca doar primii 5% din studenti din universitate pot spera la acest premiu. Am luat acest premiu in fiecare dintre cei trei ani de studiu din Germania.
– Ce faci dupa Master? Ai oferte din Germania, din alte tari, vii acasa?
– Momentan sunt in strânse relatii cu o companie de cercetare pe roboti personali din Statele Unite, Willow Garage. Voi pleca in toamna in California pentru o perioada de sase luni, timp in care imi voi finaliza teza de master. Deja am aplicat pentru doctorat in Lausanne (unul dintre motivele pentru care am intârziat cu raspunsurile la interviu) si daca sunt acceptat, am ocupati urmatorii 3- 4 ani. In timpul doctoratului voi participa activ la dezvoltarea unei companii start-up, cu bazele in munca grupului de cercetare la care lucrez acum. Daca revin in tara, in Bacau? Eu imi iubesc tara, am in inima orasul Bacau, iar daca ar fi sa ma intorc, principalul argument ar fi sa-l gasesc mult mai dinamic, cu mai multa forta si deschidere spre ceea ce reprezinta patrimoniul european si mondial: cultura, stiinta, tehnologie, democratie. Bacaul a fost un oras frumos si cred ca poare redeveni, are oameni valorosi, tineri dornici de afirmare, ii lipseste, cred, scânteia pentru propulsare.
– Ce ti-a dat si ce nu scoala din tara?
– Scoala din tara mi-a dat in primul rând multe lectii de viata foarte importante. Leg acest raspuns de frustrarile pe care le-am mentionat intr-o intrebare precedenta. M-a invatat sa accept situatii impotriva logicii mele si m-a invatat sa muncesc fara a avea un scop precis. La polul opus, m-a invatat ce satisfactii imense iti pot oferi munca depusa atunci când primesti un premiu sau finalizezi un proiect important. Aceste lucruri m-au ajutat enorm in traiul printre straini si studenti de performanta in strainatate. In plus, noi românii suntem celebri pentru fundamentele puternice pe stiinte exacte, cu care venim din liceu.
Ce nu m-a invatat scoala româneasca … In discutiile pe care le-am avut cu studenti straini, am fost surprins uneori de lipsa de cunostinte generale, pe care noi romanii insa le avem. Noi studiem despre Stefan cel Mare, Creanga si altii – da, ei sunt utili neamului românesc, ne definesc, dar sunt nesemnificativi pe plan european sau mondial. Avem nevoie de o educatie globala, inradacinata in cultura contemporana.
– Informatica, robotica, ce alte pasiuni mai are Alexandru Ichim?
– Practic cu foarte mare placere fotografia, mai ales cea de peisaj (imi puteti vizita galeria pe site-ul personal: www.alexichim.com
