LECTIA CELOR MICI. Un tânc de 4-5 ani primeste eterna curiozitate a noastra: „Ce vei face când vei fi mare?” „Voi merge la serviciu”, raspunde grav („Coltul copiilor”, RRA, 17 aug.). Oare de la ce vârsta începem sa frustram cuvântul de ultima lui vocala?
Daca boala se manifesta dupa gimnaziu, înca ar fi bine. „Sânt foarte suparat – marturiseste la RRC organizatorul unei expozitii foto, în iunie – pe o profesoara de la un liceu din Bucuresti care când a vazut pozele aduse de mine dintr-un sat uitat de lume a zis ca oamenii aceia traiesc ca animalele si sigur nu au servici. Accentuez: servici”, a încheiat plin de naduf artistul.
RIO DE JALE. „Din punct de vedere al eficientei, România detine cel mai slab rezultat de dupa al Doilea Razboi Mondial, în privinta participarii la Jocurile Olimpice” (RRA, 18 aug.). Da, dar nici din punctul de vedere al exprimarii corecte nu stam bine.
REDUCERI, INCLUSIV LA LITERE. Pe o eticheta foarte mare, dintr-un supermarket: -30% reducere la toate cartile apartinând edituri X”. Trecem cu vederea pleonasmul creat de minus urmat de „reducere” si lipsa majusculei la generic si cautam disperati al doilea i al editurii. Ne linistim oarecum: reclama e valabila doar pâna la 20 septembrie a.c. (Dar daca în 2017 o pun la loc, prevalându-se de acel a.c.?)
CINE ESTE? Ascult cu interes rubrica de la RRA „Cei ce ne-au dat nume: scoala cu nume” si aflu multe despre personalitati ale locului. De câteva ori însa elevii si profesorii intervievati nu au suflat o vorba despre patronim, ceea ce face inutila vorba din deschidere. Am cautat pe internet si le amintim celor de la Colegiul National Pedagogic „Constantin Bratescu” din Constanta ca genius loci de pe firma a fost un reputat geograf român, nascut în 1882.
UN NOU SEMIAUXILIAR. „Nu stiu cum esti tu, dar eu azi, luni, nu mai suport citi, nu mai suport auzi…” (RRC, 30 mai). Nici eu nu mai pot asculta astfel de lamentari paralele cu obisnuintele limbii române.
ERE-LE DE AZI. „Omenirea este agresata azi de trei abuzuri: de putere, de avere si de placere” (Î.P.S.S. Teofan, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la sfintirea Palatului Culturii din Iasi – 30 mai). La cum arata lumea, consideram ca sunt si alte abuzuri.
RǍZBUNAREA INTRUSULUI. Zaresc într-o vitrina iesita mult în strada coperta cartii lui Ch. Dickens, cu titlul scris de mâna. Daca nu as sti ca e vorba de Oliver Twist, as citi în voia cea buna Turist; într-atât sunt de suprapuse w si respectiv ur. Dar daca asa o fi vrut graficianul?
…LA NIMENEA. O televiziune centrala difuzeaza un produs gazetaresc botezat cu doua feluri de litere: CaN ROMÂNIA. Nu se stie însa ca scrierea cu minuscule urmata de majuscule nu ne scuteste de a pune semnul ortografic: daca ni se pare ca e prea evidenta cratima (ca-N), atunci, apostroful!
CARE PE CARE? O frântura de transmisiune sportiva (TVR1 – 12 iun.): „Conduce Ucraina cu unu la zero”. A trebuit sa astept putin pentru a stabili daca echipa tarii vecine este subiect sau complement direct.
SEMN OBLIGATORIU. „Daca am pune virgula în îndemnul Hai, România!, am avea multe sanse de câstig” – scrie în iunie profesorul Gh. Iorga. Eu îl cred.
POLITICǍ POST-FESTUM. Ca tot s-a încheiat campania electorala: autorul unui fluturas gasit în cutia postala a pus doar doi i la unul dintre cuvintele grupului: „/…/ locuri de joaca pentru toti *copii din cartier”. Candidatul respectiv a avut rezultate modeste în alegeri. Oare de ce?
