Mă autodenunț, pentru că acum două zile am aruncat într-o singură pubelă de gunoi deșeuri casnice chiar dacă inițial le-am sortat meticulos – plastic, hârtie, cartoane. Le-am aruncat într-o pubelă unde scria „Deșeuri menajere”, pentru că pubelele pentru „Plastic și metal” și „Hârtie și carton” nu mai erau la locul lor. Nu le mai vedeam deloc! Ce era să fac?
În pubela pentru sticlă am aruncat doar un amărât de borcan.
În cartierul nostru din Bacău, anul trecut a apărut o modernă baterie de containere pentru deșeuri casnice „pe căprării” și am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Văzusem asemenea baterii prin două-trei locuri din oraș și eram ciudos că la noi, cam tot în buricul târgului fiind, încă nu apăruse așa ceva. Dar nu a durat mult și ne-am trezit cu minunea de baterie de pubele plasată chiar lângă peretele unei centrale termice de cartier.
Odată cu dotarea cartierului în asemenea condiții s-a simțit că suntem în altă lume: zona era mai curată, mai ales că celebrii căutători prin gunoaie nu mai puteau răscoli prin pubele făcând gunoaiele vraiște.
Dar, într-o zi tot am surprins acolo un „explorator” care tocmai deschisese ușa unei cabine și dădea la o parte conținutul cam cum face găina prin curte. Am rămas înlemnit: cum deschisese el ușa cabinei? A doua și a treia zi, fiind singur la fața locului, am studiat atent dacă și eu aș putea intra la o pubelă prin efracție. Am cam dedus că nu ar fi fost prea greu, dar tot mi-ar fi trebuit o sculă și ceva deprindere.
Pe spărgătorii de astfel de cabine nu i-am surprins mereu în flagrant, dar la un moment dat am văzut că chiar ușa unei cabine era scoasă din țâțâni și rezemată de un gard. Nu m-am mai mirat, pentru că și așa toate celelalte cabine arătau cam jalnic.
La noi în cartier au fost aduse opt asemenea cabine. Una lângă alta, șase fiind destinate gunoiului menajer. Acum vreo două-trei zile am auzit din casă niște bătăi sacadate și, evident, m-am gândit prima dată că semănau cu împușcăturile de prin locurile unde a ajuns, din păcate, războiul. Nu, era un picamer uriaș, manevrat de pe un tractor, care săpa lângă pubelele de gunoi o gaură, să se ajungă la ceva conducte de la centrala termică. Meșterii au lucrat câteva ore zilnic, iar miercurea trecută au separat, cu pubele cu tot, cabinele pentru sticlă și hârtie și le-au pitit pe o altă latură a centralei termice.
Eu, când am ajuns acolo cu deșeurile selectate, n-am mai văzut cabinele, am și crezut că le-or fi luat de tot. Și, astfel, am căzut în greșeală, aruncând totul la gunoiul menajer. Am descoperit imediat unde erau cabinele „ascunse”, dar era prea târziu să mai fac ceva, pentru că oricum încă nu știam să deschid prin efracție o ușă de cabină pentru a recupera ce am aruncat greșit. Și nici un „profesionist” în domeniu nu era pe acolo.