OK, o fotografie face cât o mie de cuvinte. Dar nu e deloc OK ca toate cuvintele, o mie sau câte or fi ele, să o ia la goană, lâsând în urmă o imagine dezolantă. Imaginea este a țarcului în care se antrenează, în Bacău, campioana Europei la aruncarea ciocanului, Bianca Ghelber: un morman de fier vechi.
Cuvintele, în schimb, sunt ale celor care poleiesc, pe social media și nu numai, performanțele Biancăi: miniștri, secretari de stat, președinți de Federație, directori de club și de instituții și, în special, politicieni. Cu toții se înghesuie să o felicite pe atleta cu dublă legitimare, SCM Bacău și CSA Steaua, care, la finalul anului trecut, a fost desemnată cea mai bună sportivă din România.
Au și de ce: în 2021, Bia a ținut capul de afiș la Olimpiada de la Tokyo cu un record personal de 74,18 m, vara trecută s-a laureat campioană europeană- un titlu care lipsea de fix două decenii atletismului românesc la nivel de seniori- pentru ca în urmă cu trei zile să cucerească arginul la Cupa Europei de aruncări din Portugalia. Sigur, pentru reușitele sale, Bianca Ghelber a fost premiată și de Minister, și de cluburi, și de Direcția Județeană pentru Sport, și de municipalitate. Dar nu e de ajuns.
Premiile te pot motiva, însă nu pot substitui condițiile precare de pregătire. Iar pe lângă stagiile de la Snagov și din Poiana Brașov, Bianca se antrenează și aici: în acest morman de fier vechi din buricul Bacăului. Faptul că eleva Mhaelei Melinte ne-a obișnuit să scoată aur și argint din fier-vechi este super-OK.
Dar nu e deloc OK ca în 2023 Bacăul să nu-i poată pune la dispoziție un teren de aruncări bun, decent, pe măsura performanțelor, găsiți dumneavoastră restul cuvintelor până la o mie!
