Teatrul Municipal „Bacovia” a găzduit, pe data de 15 ianuarie, un eveniment ce a invitat locuitorii orașului Bacău, și nu numai, să iasă din zona lor de confort și să-și manifeste sentimentele prin poezie, în fața tuturor oamenilor din sală, scena devenind un tărâm al emoțiilor ce aparține în totalitate tinerilor și vârstnicilor dornici să-și împartă viziunile alături de ceilalți. Sala era aproape plină cu oameni din toate categoriile sociale și de vârstă, aduși împreună de același interes comun: poezia.
Acest detaliu m-a îndemnat spre realizarea unui mic studiu al confruntării tradiționale dintre generații, care nu-și are locul numai în mod direct, în autobuzele înghesuite de la ora patru, ci și în mod indirect, pe scenă, determinate de diferențele dintre principii și valori. Cum viața ne șlefuiește pe fiecare în parte, odată cu timpul, a fost normal ca bătrânii să fie cei mai dezinvolți dintre recitatori, față de adolescenții mai timizi, aceștia dându-ne o lecție despre încrederea în sine.
Cei mai în vârstă au abordat teme clasice, care reflectă cu exactitate valorile pe care le au în sânge, teme precum patria și timpul. Adolescenții, niște adevărați căutători ai adevărului și luptători pentru o schimbare în bine, au preferat teme nonconformiste precum universul, societatea distrugătoare de visuri sau chiar haosul. Firescul care a reunit cele două generații a fost iubirea, parte din viața oricărui om, temă abordată în mod comun de ambele extreme, dar în moduri diferite.
Cei mai tineri priveau dragostea cu naivitate, fascinație și dor, iar cei vârstici o considerau ceva efemer, trist, dar frumos, ca efect a trecerii prin viață, cu dezamăgirile și bucuriile ei, echilibrul pe care cei tineri vor urma să îl descopere. În mod surprinzător, adolescenții și tinerii au fost cei care au avut curajul să debuteze cu creații proprii, în timp ce bătrânii au preferat terenul stabil, poeziile mai cunoscute, scrise de autorii mari, precum Mihai Eminescu, dar cu care noi, românii, putem empatiza, după cum mulți dintre ei au spus. Structurile ordonate, clasice, au fost preferate de către seniori, adolescenții dovedind pentru a mia oară că preferă să trăiască în prezent, abordând o structură neologică, un univers fără reguli, în care ei își pot modela gândurile fără rimă sau măsură.
La final de spectacol nu am putut observa decât fapul că, în ciuda diferențelor generate de vremurile diferite care ne-au format ca persoane, ființe umane suntem toți.
Fiecare are sentimente puternice, gata să iasă din cufărul sufletului, iar cu toții putem conviețui, pentru că diferențele dintre noi sunt ceea ce fac viața atât de distractivă. Diversitatea este frumoasă, iar generațiile nu ar trebui să se confrunte niciodată, nici măcar în autobuzul înghesuit de la ora patru, deoarece viața își pune tiparul diferit pe fiecare om, prin filtrul timpurilor din care acesta face parte.
Miruna Trofor, elevă, în clasa a IX-a, la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
FOTO: Teatrul Municipal Bacovia
