Sportiva în vârstă de 14 ani antrenată de Teodora Jercălău la CSM Bacău a cucerit în primul său an la Junioare 3 nu mai puțin de patru titluri de campioană națională, inclusiv la Junioare 2
Atleta-manechin
Are un zâmbet superb. De actriță. Și fizic de fotomodel în miniatură. Nu are însă rost să o căutați pe platourile de filmare. După cum sigur nu o veți găsi nici pe podiumul de prezentare a modei. Singurul podium pe care urcă Delia Aștefănoaie- și o face cu regularitate- este cel al Campionatelor Naționale de atletism.
În 2024, atleta care a împlinit 14 ani pe 6 aprilie s-a regăsit de șapte ori pe podiumul Naționalelor. Și, deși este în primul său an de Junioare 3, s-a laureat campioană a României inclusiv la Junioare 2. Iar din cele șapte medalii obținute în acest sezon (unele cu străluciri de record), patru sunt de aur. Și toate la garduri: la 60, la 80, la 300 și la 400 metri. Titlul național obținut la 400 m garduri, la Junioare 2, a venit la pachet cu un super-timp: 61,37 secunde.
Un timp care i-ar fi permis atletei antrenate de Teodora Jercălău la CSM Bacău să participe la Europenele Under 16 din Slovacia. Asta dacă ar fi avut vârstă necesară. „Îmi doresc foarte mult să ajung, peste doi ani, să concurez și eu la competițiile internaționale. Dar cel mai mare vis al meu este să confirm la senioare”, mărturisește multipla campioană.
O tehnică de kinogramă
Delia Aștefănoaie a ales atletismul la vârsta primului ghiozdan. Sau poate că atletismul a ales-o pe ea, cine știe? Cert este că într-o după-amiază de iarnă, însoțind-o la Sala de Atletism pe sora sa mai mare cu trei ani, Diana, Delia a cerut permisiunea de a efectua o tură de alergare. Așa, în joacă.
„Mi-a fost suficient să o văd cum aleargă primii zece- douăzeci de metri pentru a-mi da seama că are calități certe”, povestește Teodora Jercălău, care o descrie pe Delia drept „un copil cerebral. Prinde imediat ceea ce îi spun”. O altă însușire remarcabilă a cvadruplei campioane naționale este tehnica. „O tehnică de kinogramă”, subliniază antrenoarea CSM Bacău. Cum se descrie însă Delia?
„Sunt ambițioasă, muncitoare, iar dacă este să fac ceva, prefer să fac foarte bine. Nu-mi plac lucrurile făcute pe jumătate”. Prin urmare, o perfecționistă. Altfel, nu ar fi bătut la ușa performanței în calitate de „the big next thing” al atletismului băcăuan, călcând apăsat pe urmele colegelor mai mari precum Ramona Verman, Ștefi Zediu și surorile Adnana și Daria Vrînceanu, pentru a da doar câteva nume.
Primul loc din… prima
Din totalul de patru titluri de campioană cucerite anul acesta, cel de la 60 m garduri este cel mai strâns lipit de inima Deliei. „Pentru că a fost primul. Și îmi doream enorm să iau și eu o medalie de aur la Naționale la junioare”, explică junioara 3. Cel mai important succes a venit însă la Junioare 2. La 400 metri garduri. Și asta fără ca Delia să mai fi parcurs până atunci proba aceasta! Mai mult, așa cum aminteam, timpul de 61,37 secunde reușit de băcăuancă a „bătut”, și încă binișor, baremul de participare la Europenele Under 16: 63.50.
„Evident că a fost o surpriză pentru că: 1) Delia nu mai alergase niciodată la 400 metri garduri și 2) să fii cu două secunde sub baremul de Europene la U16, în condițiile în care tu ai doar 14 ani e ceva. Pe de altă parte, însă, mă gândeam că Delia are toate atuurile pentru a face o figură frumoasă, așa că aveam mare încredere în ea”, punctează Teodora Jercălău, care ține să evidențieze și aportul deosebit al părinților: „Fără sprijinul lor, nu poți reuși”.
Mai tare decât Ștefania Uță
La Under 16, „titulara” incontestabilă a probei de 400 m garduri în România este Ștefania Uță, cea mai tânără atletă de pe continent participantă la Campionatele Europene de Senioare de luna trecută, de la Roma. În vârstă de 16 ani (va face 17 în octombrie), vâlceanca legitimată și la CSM Onești nu a luat startul la Naționalele de Junioare 2 care au încununat-o drept campioană a României pe Delia Aștefănoaie, stagiunea aceasta. Și totuși… Și totuși, Delia a întrecut-o deja pe Ștefania Uță.
Este drept, nu într-o cursă directă, ci în una la distanță. Și nu la 400 metri garduri, ci la 300. Dar Delia e în avantaj față de Ștefania. O spun cifrele. Și o repetă Teodora Jercălău:
„Delia s-a impus la 300 metri garduri anul acesta cu timpul de 43, 19. Pe când avea vârsta Deliei, Uță a reușit un timp inferior: 43, 76. Diferența e mică, este adevărat, dar speranțele, privite și din acest unghi, sunt mari”.
Pistă nu, rezultate da!
Este paradoxal că, în ultimii ani, Bacăul a reușit să dea super-campioane la atletism cu toate că nu dispune de unei pistă circulară în aer liber. Știm foarte bine că, de peste un deceniu, stadionul „Municipal” nu mai este funcțional. Și că o alternativă outdoor pe măsură nu există. În ciuda acestui handicap, succesele atletice au continuat, inclusiv la nivel internațional. Totul, prin pasiunea, ambiția și munca antrenorilor și sportivilor.
„Într-adevăr, este foarte greu să pregătești un concurs în aer liber, antrenându-te doar în sală. Nu avem însă ce face, trebuie să ne adaptăm. Ne-a mai ajutat domnul profesor Dan Alexe, care ne-a permis să ne atrenăm la baza Universității, dar lipsa unui stadion cu pistă de atletism se simte”, afirmă Teodora Jercălău.
Vrând-nevrând ajungi să te gândești cum ar arătat rezultatele atletismului băcăuan cu o infrastructură pe măsură, în situația în care performanțele s-au încăpățânat să vină chiar și în condiții de restriște.
O fată fericită
Delia Aștefănoaie, în schimb, pare să nu simtă aceste greutăți. Sau dacă le simte, știe să treacă peste ele cu ușurință. „La șapte ani, când am început atletismul veneam fericită la antrenamente. Acum, la 14 ani, simt aceeași fericire. Iar asta contează cel mai mult”, se destănuie eleva care, din toamnă, va urma cursurile clasei a VIII-a la Școala Gimnazială „Ion Luca”.
„Având în vedere că urmează examenul de Evaluare Națională, e clar că va fi un an mai greu, dar voi face în așa fel încât școala și sportul să meargă în continuare mână în mână”, spune Delia, care se antrenează de șase ori pe săptămână la Sala de Atletism: „De luni până vineri, antrenamentele sunt după-amiaza: uneori mă aduce tata cu mașina, alteori vin cu autobuzul. De lipsit, nu se pune însă problema să o fac. Poate doar când sunt bolnavă”.
Îi dorim Deliei să rămână sănătoasă, fericită, și cu aceeași pasiune pentru atletism. Să ia note mari vara viitoare, la Evaluarea Națională și să o revedem mereu pe podium, unde să-și etaleze zâmbetul de actriță, fizicul de fotomodel și, bineînțeles, medaliile naționale și internaționale.
