Viciile „ceaușeștilor”
Anii șaptezeci au fost apogeul unei „epoci” care intra în declin. În 1976, s-a dat startul festivalului național „Cântarea României”, care avea două secțiuni, amatori și profesioniști. Toată lumea angrenată. De la „Șoimii patriei” din grădinițe, până la filarmonicile și teatrele din țară. La vizita din 1982, în Bacău, care a culminat cu discursul ținut de la tribuna oficială a stadionului „23 August”, au fost prezente toate brigăzile artistice ale județului. Spectacolul a fost grandios ca amploare.
Mă aflam și eu în tribuna din fața conducătorilor, pe unul din locurile numerotate, cu mai multe cartoane mari, de culori diferite în mână. Repetiții…? O săptămână înainte. Care și la ce comandă să le ridic deasupra capului? Chiar m-am bucurat… ca și alții, că am fost selectați să chiulim de la muncă. Unii intenționat greșeam… să ne mai cheme și a doua zi. Nu aveai cum să realizezi imaginea care se crea, din perspectiva oficialilor, pe întreg stadionul. Șoimii cu stegulețe, pionierii cu cercuri, mingi, sportivii realizând tridimiensional grupaje pe care le fac astăzi… majoretele. Și marea mulțime care striga, tot la comandă, lozincile numerotate și scrise citeț pe cartonașe. Să mă contrazică cineva care a fost acolo!
Nu aveam nici de unde să știm, dacă nea Nicu era într-adevăr bolnav și, mai ales, de ce suferea. Circulau ceva zvonuri, șoptite la ureche. Poate vi le mai amintiți! Cel mai înfricoșător era acela că Ceaușescu face transfuzii… cu sânge proaspăt de la copiii din orfelinate. Te întrebi în timp, dacă nu ai două urme pe gât? Poate-s de la iubită! Uitați-vă totuși în oglindă! Se prea poate să fi fost așa! Sau poate că nici el nu știa?! Greu de dovedit! Plauzibil totuși, ținând cont de abuzurile și condițiile care existau în școlile speciale (de corecție și orfelinate), scoase la iveală abia după ’90.
În Bacău funcționa școala pentru fete (lângă aeroport), cunoscută ca „Macarenco”, după denumirea pedagogului rus de pe vremea lui Stalin, Anton Semionovici Makarenko, decedat în 1939. „Școala” funcționa conform principiului de educare a individului de către colectiv și transformarea lui dintr-un delicvent, într-un „om nou” și docil. Durata maximă estimată… 15 ani, timp în care să-i fie oprimată personalitatea printr-un sistem de maximă disciplină. Inexplicabil deci…? cum ajungeau tinere fete la maternitate, violate și însărcinate, să facă avorturi interzise prin lege. La nivel de zvonuri a rămas și ideea că ceaușeștii ar fi avut o trupă de elită, recrutată și antrenată din rândul acestor „elevi”. Fapt demonstrat este că, mulțimea nemulțumită le-a reproșat-o înainte de a ajunge în fața plutonului de execuție, de Crăciun: „Huooo! Ați supt sângele poporului!” Mulți își fac azi cruce, cu limba, că s-au bucurat de așa păcat.
Prima boală
A vuit presa și televiziunea acum câțiva ani, când generalul locotenent în rezervă Ilie Moreanu ar fi afirmat, într-un interviu, că tânărul Nicolae a fost tratat de blenoragie (o boală cu transmitere sexuală), de către medicul neamț Kessler. Moreanu, locotenent pe atunci, îl însoțea pe doctor în toamna anului 1941, la spitalul lagarului de la Târgu Jiu, cu rugămintea de a-i trata un prieten care suferea de plămâni.
Ceaușescu ar fi venit la neamț, rugându-l să-l ajute și pe el. De remarcat?! memoria generalului, care la data interviului avea 95 de ani, care nu a urmat studii medicale, fiind făcut medic la „apelul bocancilor” de către cei care i-au luat interviul. Citind cu atenție citatul care îi este atribuit corect: „Însoțit de medicul Kessler, de la legația germană, am intrat în lagăr, unde am fost întâmpinați de comandantul acestuia, colonelul Șerban Loveanu, care mi-a fost diriginte la Liceul Militar din Craiova”. Datele sunt corecte! Numai că tot el ar fi arfimat: „tânărului necunoscut pe atunci i s-a administrat o injecție cu prontozil (un antibiotic foarte puternic) și i s-au dat mai multe pastile de eleudron, primind recomandarea de a urma tratamentul cu antibiotice mai multe luni, chiar dacă va avea sângerări.” Hai să fim serioși! În timp de război, într-un lagăr de deținuți, nefiind de specialitate, să ții minte cu așa precizie un diagnostic dat unui necunoscut, de către un medic care nu vorbea bine românește??? Ar exista „o singură explicăție”, că ar fi suferit și el de așa ceva. Onoarea unui ofițer nu se discută.
Șantajul asupra lui… da! Tânăr, chipeș, rănit, cred că roiau femeile în jurul lui. Facătura ne mai spune ceva: autorii interviului aveau informații din alte surse că Ceaușescu se afla la data menționată într-un stadiu avansat al bolii. Cataplasma? Varianta cu presupunerea de bun simț și cea mai onorabilă, pe care ar fi făcut-o generalul, după atâta amar de ani, privind modul de contactare a bolii de către tânarul ilegalist. Variantă preluată pro bono, neverificată de mulți jurnaliști care au pus „botul” și au mai și personalizat-o, făcându-l pe Moreanu medic. Că în timpul detenției, viitorul bolnav ieșea cu gardianul la cumpărături și-l mituia ca să fugă repede la bordel.
El! Doar el! Cel descris de majoritatea istoricilor dinainte și de după, care i-au studiat cu lupa viața, ca având o fire introvertită, retrasă, orgolioasă și care nu prea era atras de femei! În afară de Ileana, cunoscută la un bal, în 1939, nimeni nu pomenește să mai fi trecut prin viața lui vreun nume de femeie! Atâția ani de detenție! Poate că boala a luat-o de la Ileana… sau vinovată a fost „celula” genococ?! Care se ia și pe cale orală! Homosexualitatea era un păcat condamnat atât de lege, cât și de biserică. Poate de aici și înverșunarea lui de a le dărâma… mai apoi. Păcat pentru el! (Ghinion!). Acum și biserica și legea le recunoaște ca fiind posibil… acceptabile. Ce te faci cu celelalte vicii, ca suma lor să rămână constantă? (Teorema lui Gauss). Renunțăm la Fumat! În memoria celui care a fost, general-locotenent (r) Ilie Moreanu, decedat în 2008, se cuvine a fi făcută o majoră reparație morală, publicând un fragment din biografia sa, accesibilă tuturor ușor pe internet.
Generalul-locotenent (r) Ilie Moreanu s-a născut în luna octombrie 1910, în comuna Vânatori, județul Mehedinți. Absolvent al Liceului Militar Dimitrie Sturza din Craiova, urmează (1931-1933) Școala de Ofițeri de Infanterie din Sibiu. Avansat sublocotenent, este repartizat la Regimentul 95 Infanterie Turnu-Severin. După doi ani va fi trimis la Școala de Aplicație Infanterie, iar între 1936-1939, este detașat, prin examen, la Facultatea de armament, muniție și motoare cu ardere internă, de unde revine la unitatea sa.(Nicidecum medicină). În 1936, fusese avansat locotenent. Din septembrie 1939, până în iunie 1941, cu Batalionul 2 din Regimentul 95 Infanterie, intră în compunerea forțelor dispuse în acoperire strategică pe frontiera de vest.
Transferat comandant de companie în Regimentul 7 Vânatori, Divizia 8 Infanterie, de la 22 iunie 1941, participă la eliberarea Basarabiei, apoi la ampla operație a Armatei 4 asupra Odessei, în cursul căreia este rănit, dar nu părăsește câmpul de luptă.(Fiind aliați cu germanii, atunci e posibil să-l fi cunoscut pe medicul Kessler). Pentru destoinicia, neînfricarea și spiritul combativ manifestate în aceste acțiuni, este decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa III. După cucerirea Odessei, Divizia 8 Infanterie este regrupată în zona Cernăuți-Soroca-Hotin, având în sarcină paza, ordinea și anihilarea acțiunilor unor forțe ostile. Dislocarea se prelungește până în 1944… Cine era în 1941 Nicolae Ceaușescu? Mai ales că el fusese condamnat și pentru acele așa-zise activități antifasciste? Pe atunci nu exista nici internet, nici facebook! De consemnat totuși că în atâția ani, cu tovarășii, nu a învățat nicio limbă străină! Introvertit, conștient fiind, nu și-a corectat nici greșelile de limbaj. Urmează… a doua „boală”!
