Asigurările nu sunt un moft

Dezastrele din ultimele săptămâni produse de calamităţile naturale, inundaţii, tornade, grindină, alunecări de teren au lovit zeci de localităţi, mai ales din sudul ţării, dar şi din judeţele din estul ţării, printre care şi Bacăul, au adus în atenţie problema asigurării obligatorie a locuinţelor, mai ales că, în România, este o lege care prevede acest lucru. Poliţa de asigurare PAD acoperă trei riscuri specifice ţării noastre: cutremur, inundaţii şi alunecările de teren. O asemenea poliţă, pentru o locuinţă tip A costă doar 20 de euro pe an. La un curs de 4,7 lei, se ajunge la infima sumă de 94 lei.

Faţă de statele din Europa Occidentală, unde există o cultură a asigurării locuinţelor (nu există practic nicio locuinţă neasigurată), românii nu dau nici doi bani pe o asemenea lege, atunci când ajunge la ananghie (casa şi bunurile distruse), întinde mâna la Guvern, la Primărie sau apelează la mila publică. Ba fac scandal, reclamă, blestemă, dacă statul nu-i ridică o nouă casă, că de aia este stat! O secundă nu-i trece prin cap că, din puţinul pe care îl are, ar fi trebuit să-şi asigure locuinţa, cu doar 100 de lei pe an, în schimbul a 20.000 de euro. Dar nu numai cetăţeanul este vinovat de această situaţie, ci şi instituţiile statului. Nu mică mi-a fost surpriza când, imediat după dezastrul produs de tornadă, un demnitar important al statului, fără să studieze situaţia din teren, s-a grăbit să promită că toată lumea va fi despăgubită. Atunci, de ce s-ar mai asigura cetăţeanul! În România, din cele 8.976.794 de locuinţe (decembrie 2018), erau protejate împotriva celor trei dezastre doar 1.704.634, un procent de 19 la sută.

Evident că nici în Bacău numărul poliţelor de asigurare PAD nu diferă faţă de media pe ţară, ba este mai mică: din 282.348 de locuinţe sunt asigurate doar 15 la sută. Asigurarea nu este un moft, este o obligaţie, aşa cum sunt asigurările de sănătate, RCA-ul, contribuţia la pensie etc. Dezastrele, după cum se vede nu sunt numai naturale, o parte sunt în legislaţie, iar o parte vin din educaţie şi din comportamentul nostru social şi public.