As vrea sa fiu cucerit

Observ ca „dosarele” candidatilor pentru Parlament put, in zdrobitoarea lor majoritate, de acuzatii. Lupii vor sa fie paznici la mioare. Unii candidati sunt chemati, in plina campanie electorala, sa dea cu „subsemnatul”. Ma amuza faptul ca, desi faptele savârsite ei sunt uneori mari cât casa, acestia acuza anchetele doar de otraviri politice. In unele situatii, ei au si aparatori vajnici din zona politicului. Vicepresedintele comisiei parlamentare care trebuie sa vegheze asupra activitatii S.R.I., de pilda, candidat, si el, aflat in plina ancheta a D.N.A., primeste aplauze de la Ion Iliescu si chiar de la seful S.R.I., desi tacerea ar fi de aur in asemenea cazuri. Acestia ii gasesc tot felul de virtuti, desi bunul simt ne spune ca o virtute care nu a fost testata nu este o virtute, ci o simpla ipoteza. Cât despre cinste, aceasta nu este decât diamantul pe care virtutea il poarta pe deget sau, cum ar zice Nichita Stanescu, cinstea nu este o vocatie, ci o optiune. Dar, vorbind in acest context despre virtute si cinste, este ca si cum am aminti despre funie in casa spânzuratului. Increderea in institutiile statului nostru de drept a ajuns la un nivel de-a dreptul jenant. Pâna si increderea in Biserica, politizata, intrata aiurea in jocul economiei noastre originale de piata, este in mare suferinta. Structurata pe fundamente de jungla – nepotism, amantlâc, afaceri ilegale, coruptie – clasa noastra politica a ajuns o adevarata sfidare a bunului simt national. O fi un blestem faptul ca nu ne putem administra moral tara? Aplaud clasa politica a anului 1866, care, sesizând slabiciunea care o macina, a cautat vindecare in urcarea pe tron a lui Carol I, print din dinastia Hohenzollern, cel care avea sa domneasca mai mult si decât Stefan cel Mare. Am avut nevoie de straini pentru a incerca sa punem oarece ordine in deranjul nostru national. Si cred ca, din pacate, inca mai avem. Sincer, mi-as dori, desi unii vor arunca in mine cu toate pietrele lumii, sa fim cuceriti, cumva, de elvetieni, suedezi, austrieci, finlandezi sau de catre danezi, de pilda. Sunt sigur ca o administratie gestionata in România de catre acestia ne-ar scoate, in vreo jumatate de secol, din prapastia in care ne tot bocim fiintarea. M-am saturat sa traiesc in regim de urgenta, ca prizonier al clipei, fara o urma de dezvoltare durabila, de optimism realist. Chiar vreau sa fiu cucerit.