Unul dintre cele mai interesante evenimente culturale ale sfârșitului de an 2022, în orașul Bacău, a fost expoziția de fotografie și eseu ”Castele și Palate”, deschisă la Muzeul de Artă Contemporană ”George Apostu”. Autorul fotografiilor este artistul vizual Ovidiu Ungureanu, care a realizat cu această expoziție o colaborare artistică cu prozatorul Dan Perșa, semnatarul eseurilor care însoțesc imaginile fotografice de tip industrial. La rândul său, Ovidiu Ungureanu a ilustrat, cu fotografiile sale din ciclul “Imagini Recurente”, o nouă ediție a volumului ”Onirica”, semnat de Dan Perșa, carte lansată în cadrul vernisajului. În interviul care urmează, artistul Ovidiu Ungureanu ne vorbește despre facerea acestei expoziții și despre colaborarea cu prozatorul Dan Perșa. Expoziția va putea fi vizitată, la Muzeul de Artă contemporană ”George Apostu”, până la sfârșitul lunii februarie 2023.
Ștefana Nica: Ce v-a atras la aceste clădiri industriale? De ce ați abordat această temă?
Ovidiu Ungureanu: Este o imagine și o estetică diferită, iar daca tratezi fotografia de gen în alt mod, nu neapărat documentar sau de arhivă, zic eu, că poate transmite o poetică aparte care de altfel a dat roade și in scrisul bunului meu prieten, Dan Perșa. După cum ai văzut, în momentul în care mi s-a cerut să spun câteva cuvinte la început de vernisaj, am scos în evidență o fotografie (v. foto 2), de fapt prima fotografie făcută în această serie, unde descopeream pe un castel de apă din epoca comunistă, o altă lume care m-a instigat imaginar. Nu am plecat de la premisa de a documenta arhitectură industriala comunistă, din contra, am vrut să scot în evidență frumusețea lor aparte, din alte unghiuri și perspective. O imagine sau corpuri industriale de clădiri, în mod special, castele de apă și fabrici sau uzine industriale, pe lângă care treci și le poți repera ca o industrie post-comunistă. Eu le-am văzut mult mai blând încercând să le pun fotografic într-un context de stare, dându-le o altfel de importanță vizuală. Un fel de – ”mulți văd, puțini observă”, detalii care pot inspira imaginația. În urma întâlnirii cu Dan Perșa, aș putea spune că ele, fotografiile, și-au atins scopul. Eseurile scrise într-o manieră personală de Dan m-au încântat și atunci am hotărât că poate fi un proiect comun, zic eu, plăcut publicului.
Ștefana Nica: În ce perioade de timp au fost realizate aceste fotografii?
Ovidiu Ungureanu: Am început a fotografia în urmă cu aproximativ doi ani jumătate, după care, aș putea spune că a devenit obsesia de a căuta acest gen de turnuri de apă și zone industriale prin țară.
Ștefana Nica: Cam câte poze sunt expuse în această serie de la Muzeul de Artă Contemporană ”George Apostu”?
Ovidiu Ungureanu: Avem pe simeze peste 100 fotografii expuse și 10 panouri text – eseu. Și pentru că este un preambul al acestui proiect, mai urmează a călători în câteva zone din țară și a mai aduna o serie bună, aleasă, de imagini, azi totalizând aproximativ 200 de fotografii și cred ca voi ajunge la peste 400, urmând în viitorul apropiat să fac o noua expoziție cu lansare de album-eseu, ce va închide acest proiect.
Ștefana Nica: De ce ați ales să colaborați cu Dan Perșa?
Ovidiu Ungureanu: Nu am decis, ne-am găsit unul pe altul într-un context cultural și atunci a apărut și ideea de a lucra împreună. Dan Perșa având nevoie de fotografie inedită pentru a ilustra volumul “Onirica”, iar la vizionarea fotografiilor mele din ciclul Castele și Palate industriale a avut inspirația în scurt timp de a veni către mine cu eseurile ce azi sunt pe simeze. Din momentul acela a început un fel de coproducție, mai lipsește muzica din producția aceasta și deja avem un film.
Ștefana Nica: Ne puteți spune pe scurt o întâmplare ieșită din comun din perioada în care ați ”vânat” castele și palate cu aparatul de fotografiat, pentru acest proiect?
Ovidiu Ungureanu: Poți avea norocul să găsești în călătoriile prin țară fotografiile care te interesează, sau pleci în prealabil pregătit și documentat pentru a le face. Cauți unghiul sau locul cel mai bun. Asta înseamnă să te învârți în jurul lor și in foarte multe cazuri să le găsești îngrădite cu paznici sau abandonate pur și simplu. M-am lovit de cateva ori de expresii cum ar fi “nu ai voie!”, “chem poliția”, “cară-te de aici”, “trebuie să vorbesc cu șefii”. E normal ca cineva să nu creadă că interesul meu era pur artistic și nimic jurnalistic. Dar au fost și cazuri de apreciat când lumea a dat curs și chiar informații utile. Aici ar fi mult de povestit dar cu următoarea ocazie, promit să intru în detalii.
Interviu realizat de Ștefana Nica, elevă, în clasa a X-a, la Colegul Național ”Gheorghe Vrănceanu” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Foto credits Making of: Anastasia Ungureanu (clasa a VII-a)
Foto credits vernisaj: Vladimir – Alexandru Moțoc (clasa a VIII-a), elev la Școala nr. 10 și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
