Artistii plastici bacauani nu au cota, doar renume

Lipsa unei piete de arta in Romania si in Bacau implicit face foarte dificila clasarea artistilor plastici bacauani dupa o cota si, ce e si mai important pentru ei, pretul unei lucrari nu poate urca foarte mult. Dupa ce te orientezi totusi daca vrei sa cumperi o lucrare a unui artist &#8222bine cotat”? In Bacau, doar dupa renumele acestuia. Referindu-se la &#8222cota”, reprezentantii acestei bresle se impart in doua cete: cei care sustin ca nu se poate vorbi de cota in Bacau si cei care spun ca, totusi, avem artisti bacauani &#8222bine cotati”, acestia fiind cei care au avut multe expozitii in timp, care au premii si, nu in ultimul rand, cei a caror seriozitate in munca se vede pe panza.

COTA: &#8222Cota se stabileste de galerii. Sub care galeristul nu scade pretul unui artist. Dar cum noi nu avem case de licitatie care sa stabileasca, la vanzare, aceste cote, in Bacau nu se poate vorbi de cota.” – Carmen Dima, referent de specialiate al UAP Bacau.

Mihai Chiuaru, presedintele Uniunii Artistilor Plastici – Filiala Bacau: &#8222Stiti cum poate demonstra un artist daca are cota? Printr-un act pe care il elibereaza o galerie. Sunt unii artisti care afiseaza un pret in galerie, de regula foarte mare, dar daca te duci la el in atelier iti dau o lucrare si pe doua milioane. E un fel de strategie. Vezi ce inseamna sa nu fie o piata de arta?! Nenorocirea la noi este ca am facut si multe cadouri si atunci lumea percepe arta ca pe ceva care nu poate depasi un anumit pret de vreme ce nu ti se pare prea mult sa oferi cadou un tablou”.

Muzeograf de specialitate (caruia ii respectam dorinta de anonimat):

&#8222Din punctul meu de vedere sunt artisti importanti si aici. Cota se inscrie prin cataloage. Or in Romania nu sunt galeristi de specialitate care sa se ocupe de comertul cu arta. La noi, in afara de performanta, nu exista un alt criteriu de stabilire a &#8222cotei” unui artist. Conteaza foarte mult si daca zona in care vrea sa vanda isi permite pretul sub care nu coboara in mod obisnuit. De exemplu, un artist important care vinde foarte scump in Bucuresti cand vine in zona asta accepta sa vanda sub pretul lui, fiindca doar asa isi poate permite si publicul bacauan sa-i achizitioneze o lucrare. Sau sunt artisti cum e Bernea care nu accepta sa vanda sub valoarea sa artistica. Sunt diferente si de la o perioada la alta a anului. M-am asteptat de exemplu sa vand foarte mult Boca, dar nu s-a intamplat, aparent lucrarile sale nu sunt la indemana cumparatorului bacauan. Sunt scumpe, in raport cu puterea de cumparare foarte proasta, si cu lipsa lor de informare. Publicul larg nici nu este instruit in domeniu. Dar aceasta perioada se apropie de final, eu asa simt”.

Artistul Carmen Poenaru:

&#8222Cu cota e mai dificil. Mi-e greu sa explic. Are legatura cu pretul lucrarilor care se stabileste in functie de cate expozitii ai, cate participari la expozitii importante, eventual internationale. Cota creste si prin activitatea artistului. Sunt si artisti foarte buni. Dar care nu au contacte internationale, nu au participat cu expozitii in galerii internationale. E ca un fel de performanta La noi, e cam greu cu cota. Intr-un fel suntem la inceput, si altfel dupa sapte premii. Automat nu mai am aceleasi preturi ca in 1993, dupa anumite recunoasteri nu mai poti vinde la preturile initiale. Nu e vorba de o cota. Doar un respect fata de munca ta. Pretul uneii lucrari include toata activitatea ta de ani de zile. Desigur, se mai intampla sa fii si la ananghie si o lucrare de 1000 sau 500 de euro s-o dai cu 200, pentru ca vine portarelul si te ameninta ca-ti taie gazul. Asta nu inseamna ca lumea asteapta sezonul de &#8222reduceri” in atelier la carmen Poenaru (rade)”.

Artistul plastic Ioan Vasai:

&#8222Eu cred ca artistii bacauani au cota, traind intr-o filiala foarte puternica. Cine? Ilie Boca, Mihai Chiuaru, Cristina Ciobanu, Carmen Poenaru, Ion Burlacu. Sunt artisti buni, apreciati. Seriozitatea, programul urmat an de an cu foarte mare precizie, e o carateristica a muncii lor. Asta le confera si originalitatea. Cred ca undeva e o problema relativa cu premiile. Asta depinde de foarte multi factori si subiectivi si obiectivi. Cantaresc in ceea ce priveste imaginea artistului dar nu sunt singurele care confera valoare. Ideal ar fi sa fie asa. Eu cred ca problema asta e foarte discutata. In Romania nu exista o piata a artei. E in plina cristalizare. Nu ne putem compara cu piata artei din Occident”.

Artistul plastic Marius Craita Mandra:

&#8222Cota ti-o da o galerie de arta importanta, la licitatie. Dar daca eu am vandut cu 250 de euro, mai mult de atat n-am primit pe o lucrare, inseamna ca asta e cota mea deocamdata. Daca e vanzare si se bat pe ea, pretul poate creste. Mi s-a intamplat asta o data la Bucuresti. Premiile cresc si ele cota unui artist. La noi in Bacau sunt bine cotati Ilie Boca, Mihai Chiuaru, Ovidiu Marciuc, Cristina Ciobanu si Carmen Poenaru, Vasile Craita Mandra, Gheorghe Zarnescu. Cota le-o da si importanta lor artistica, cariera si renumele pe care-l au”.

Maestrul Ilie Boca: &#8222Problema cotelor e foarte complicata. In strainatate functioneaza. Galeristul cumpara de la artist la un pret mai mic si apoi vinde in sistem de licitatie si astfel face cota. La noi nu exista o piata a artei”.Scris de Laura HUIBAN