ARTA vs politica

Viata nu are numai o singura componenta – cea politica. Am lua-o razna cu totii, daca am sta cu televizorul deschis doar pe canalele de stiri, daca am citi comentariile cu subiect politic din ziarele care mai apar pe print sau pe cele online.

Am ramas blocat când am vazut ca, la un editorial semnat de un cunoscut jurnalist, care aborda de pe o anumita pozitie ordonanta ce da liber la traseismul primarilor si consilierilor, erau atasate peste 200 de comentarii si fusese accesat de 16.000 de persoane. Unde te duci, de unde te intorci, „calare sau pe jos”, nu auzi vorbindu-se decât despre Ponta, Basescu, ordonante sau alegeri. Spuneam ca viata de zi cu zi mai poate fi vazuta si din alte unghiuri, din alte perspective, ca avem dreptul si obligatia sa mai adapam si ochiul, si auzul, dar si gustul, de ce nu si sufletul, si inima cu Frumos, Libertate si Credinta.

Mai multe zile, la Tescani si in Bacau, s-a desfasurat Festivalul International „Enescu – Orfeul Moldav”, un regal muzical la care, cu toata distanta dintre locul unde a fost compusa celebra opera si centrul orasului, au participat multi iubitori ai muzicii, festival care a culminat cu un concert de zile mari la ATENEU, duminica, 31 august a.c.

Timp de cinci zile, la Stanisesti, locul de nastere al marelui sculptor George Apostu, cel care este considerat un demn urmas a lui Brâncusi, s-a desfasurat o tabara de creatie, la care au participat trei sculptori cunoscuti, ce i-au adus un omagiu celui care a lasat posteritatii ciclurile „Tata si Fiu”, „Fluturi” si „Lapone”. In gradina casei parintesti, devenita muzeu in aer liber, lucrarile au fost prezentate numerosului public, intr-un spectacol de frumusete, unde s-au unit arta plastica cu arta muzicala.

Colegi de-ai mei au participat sâmbata la un alt regal, unde in prim plan au fost celebrele noastre placinte, care-si iau avânt spre recunoastere mondiala. A fost in prim plan o inimoasa Doamna, care se lupta an de an pentru a organiza Festivalul Placintelor, devenit, iata, traditie, care proclama traditiile noastre stramosesti. Este vorba de Beatrix Grigoras, cum la Stanisesti l-am intâlnit pe Dinu Apostu, nepotul sculptorului, iar la Tescani si Bacau s-au auzit viorile, pianele si orchestra „Mihail Jora”. In fiecare zi, lânga noi se petrec lucruri minunate. Trebuie doar sa le vedem si sa le valorizam pâna la sublim.