Moto: „Omul este singurul animal care-si injura sotia.” (Ludovico Ariosto)
Sincer sa fiu, am vrut sa va fac niste rezumate docte la cartile scrise de R. Boudon (Tratat de sociologie, Editura Humanitas, Bucures ti, 1997), D. Banciu (Sociologie juridica si a delincventei, Editura Universitatii Pitesti, 2006) si E. Balica (Criminalitate violenta, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2008), dar dandu-mi seama ca sunteti, poate, in vacanta, am zis ca exista posibilitatea sa aflam despre arta injuraturii la homo sapiens si pe alte cai. De pilda, ati putea citi interesantul studiu sociologic al lui Velemir Radovan, din care veti putea afla ca romanul este dependent de injuratura. Peste o treime dintre repondentii invitati sa fie sinceri au marturisit ca injura cotidian. Tinerii (21-30 de ani) injura cel mai frecvent (42,8%). Cu alte cuvinte, specificul national nu este in pericol. Nu exista discriminare intre sexe, atunci cand este vorba sa injure, spun 70,05% dintre chestionati. in sfarsit, suntem egali. Totusi, egalitatea nu este recunoscuta de catre misogini: injuraturile doamnelor sunt percepute ca un lucru nefiresc (79,69%). Se injura inca din faza scutec: aproape 80% dintre subiecti au recunoscut ca au injurat sub varsta de 18 ani, din care 39,29% sub varsta de 14 ani. Unde injura romanii? Pe unde apuca. Unii n-au preferinte (27 la suta), altii in locuri publice (23 la suta) sau in grupul de prieteni (16 la suta), ceilalti la locul de munca (11 la suta) sau in familie (6 la suta). Cred ca studiul este putin subiectiv: la locul de munca, unde stai non-stop bot in bot cu moaca sefului, injura doar 11 la suta? Chiar suntem o natiune de fricosi? in Gramatici si mascarici, Caragiale scria: „Boierul sedea cu ciubucul in pridvor si striga: «Hahaha! Injura-l, ma! Injura-l bine, ma!»” E drept ca sfaturile nu lipsesc nici de pe alte meridiane ale civilizatiei. Bunul meu amic Mark Twain ii indemna cam asa pe yankei: „Cand sunteti manios, numarati pana la patru. Cand sunteti foarte manios, injurati!” Ca sa fiu impartial, marturisesc faptul ca am tras cu ochiul si in Biblie: „Va spun ca pentru orice cuvant desert pe care il vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii” (Matei 12:36). Iata de ce, desi va inteleg pornirea fireasca pe care o aveti atunci cand vedeti, de pilda, un politician/guvernant sau o fiinta care face parte dintr-un regn asemanator, va sfatuiesc sa injurati civilizat. Atunci cand il vedeti pe domnul Basescu, in loc sa strigati mioritic tot calendarul catolic/ortodox etc., i-ati putea spune cam asa: „O zi fara Dvs. e ca un an de concediu”. impotriva aparentelor, pe o doamna politician care ofera pantofi cu tocuri-cui la sinistrati ati putea-o gratula cu: „Sunteti un argument foarte convingator pentru paturi separate.” Daca vreti sa duceti elogiul pana la capat, amintiti-i de faptul ca i se potriveste ca o manusa zisa altui amic de-al meu, Lev Tolstoi (nu stiu daca ati observat, dar eu am mai multi amici morti decat vii), care tot ca o injuratura suna: „Tot ce am scris despre femei sunt fleacuri. Daca as fi spus tot ce stiu…” Atunci cand un politician vine cu miloaga electorala ar fi potrivita injuratura: „De ce nu mergem noi doi undeva unde fiecare poate fi singur-cuc?” s.a.m.d.
Arta injuraturii la romani
Ion Fercu