Suntem o natie mai speciala. Toata lumea ne vede asa. Chiar si noi ne consideram astfel. Necazul e ca acel special nu vine intotdeauna din ceva pus deoparte de Dumnezeu. Din pacate, am reusit sa ne facem cunoscuti in lume si prin oameni si fapte care nu ne fac deloc placere, noua, românilor asezati, de buna credinta, cu bun simt si toate celelalte lucruri frumoase.
Sigur ca ne e rusine sa auzim despre brunetii (si nu numai) care fura de prin buzunarele occidentalilor ori cersesc mila trecatorilor imbracati in zdrente puturoase, despre desteptii – in sensul rau – care le golesc conturile bancare sau despre cei care mai stiu eu ce poveste de groaza mai tes pe acolo.
Dar, stiu si ca avem destui oameni de extrema valoare, de la care umanitatea a primit impulsuri pe masura, menite sa o aduca in locul care se afla acum. Mai stiu si ca, in comparatie cu alte popoare, animate de mentalitati bazate mai mult pe valoarea banilor si mai putin pe cea umana, românii sunt mai milosi, mai compasivi cu semenii mai putini norocosi.
Mai nou, exemplele au inceput sa se inmulteasca in rândul persoanelor mai tinere care au acceptat sa fie educati de mici pentru a deveni filantropi fara a crede ca fac un mare efort. Ii vedem zilnic in diferitele actiuni specifice, alaturi de oamenii maturi implicati oficial, prin fundatii si organizatii de caritate. Sunt un fervent sustinator al lor, dar asta nu ma multumeste pe deplin. Nu, pentru ca, de fapt, ei incearca sa le faca treaba celor care, prin lege, sunt obligati s-o faca, in special Statul. Caci, de la institutiile de stat ar trebui sa vina initiativa, aceasta fiind si ratiunea pentru care au fost infiintate.
Fapt uitat, de cele mai multe ori, de cei asezati de vreun partid in fotoliile confortabile din piele. Si asta in vreme ce in spitale bolnavii ne mor cu zile, in asteptarea unor banale medicamente, sau batrânii se topesc de dorul copiilor, scufundati in singuratate si privind spre usile peste pragul carora se-asteapta sa treaca oricine cu suflet blând si milos, cu o strachina cu oarece ori un pled care sa le incalzeasca oasele.
Si de la clerici m-asteptam sa fie mai prezenti in actiuni filantropice decât au fost pâna acum, stiut fiind faptul ca institutia bisericii este una dintre cele mai privilegiate de stat, beneficiind de o multime de scutiri si alte gratuitati. Macar un pic. Abia atunci cred ca vom incepe sa ne simtim ceva mai speciali fata de restul lumii, când toti românii, de la mic la mare, vor porni inlantuiti spre salvarea celor napastuiti de soarta, când ne vom recunoaste fiecare in adevarati soldati ai armatei salvarii, in incercarea de a ne fi izbavit de pacatul divin. Felix culpa.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
