„Armata” României

O rudă din Italia (nativ italian, căsătorit cu o nepoată) îmi zicea că se va muta în România atunci când va trece autostrada prin satul socrilor mei. Era fascinat de ținuturile de aici și de noi, rudele care i-am dovedit, din prima, caracterul aproape fără de cusur. Doar că lipseau drumurile decente pe care să circuli. Acum, prin sat, trece un drum aproape ca în Occident. E drept, după 20 de ani. Tot de decenii, politicienii au tot câștigat mandate, promițând autostrăzi care să împânzească România. Din păcate, nu s-a întâmplat mai nimic, în sensul ăsta, dar am mai și plătit cel mai scump din lume kilometru de autostradă.

A se vedea păgubosul contract cu Bechtel (atribuit direct, fără licitație, apoi ascuns de ochii lumii, și ulterior, distrus, astfel încât nimeni să nu afle detaliile compromițătoare care i-ar fi trimis la pușcărie pe semnatari). În realitate, un peșcheș plătit pentru intrarea României în NATO. Mulțumirea este mare astăzi, când vezi că se împletesc lucruri bune, cel puțin în zona noastră, dac-ar fi să amintesc de centura ocolitoare (un mare câștig, pentru noi și pentru restul celor care trec prin pe-aici).

Dar și de uluitorul progres înregistrat în proiectul Autostrăzii „Moldovei”. Am amintit doar de aceste obiective pentru că, oricât s-ar fi împăunat cei de la guvernare, ca să ne arate ce frumoși și deștepți sunt ei, și n-ar fi fost suficient de convingători dacă, în spatele acestor proiecte, nu ar fi un constructor de excepție. Dați la o parte istoriile malițioase care s-au țesut, în trecut, în jurul lui, și priviți la ce face, acum, admirați ditamai parcul de mașini și utilaje deținut și apreciați echipa de profesioniști desăvârșiți pe care o coordonează. Nu mă refer doar la inginerii, tehnologii, probabil și alți titrați de la vârf, ci mai ales la muncitorii care trudesc pe șantierele deschise în toată țara, albinuțe fără de care nu ar fi avansat mai deloc acele proiecte. Pentru că, acolo, se lucrează, frate! Nu se stă în coada lopeții, fumând mahoarce și miștocărindu-i pe mai tinerii colegi. Despre alcool nu mai zic: se intră în șantiere numai după testarea cu fiola. Ce să mai…?

Armată, tată! Și program. Dar și când vin banii! Pentru că angajatorul a înțeles să plătească munca, priceperea și seriozitatea. Cu mult peste media națională. Altfel, de ce acum se întorc mii și mii de meseriași, plecați la muncă în afară? De vreo patru ani, am urmărit cum pricepuții din construcții s-au tot înghesuit să facă echipă cu firma băcăuanului lăudat de o țară întreagă (pe care, atenție!, nu l-am văzut contestând nicio licitație și nici plângând că nu găsește materiale). Și o mai fac și acum, dacă ar fi să studiem platformele web cu locuri de muncă.

Până și Facebook-ul este plin de așa ceva. Unde n-aș vedea o armată de constructori onești, serioși și bine inteționați care să pună umărul la înnoirea României! Nu lepre care, când nu contestă licitații, subcontractează proiecte sau, mai rău, mimează munca, prelungind la nesfârșit termenele de execuție.