„Am învățat să fiu mai independentă și să-mi asum responsabilități personale”
Interviu cu băcăuana Elena-Delia Urban, șefă de armă a Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă” Brașov, Specializarea piloți elicopter
Am stat de vorbă cu o tânără remarcabilă, o băcăuancă de-a noastră, frumoasă și inteligentă, absolventă de excepție a Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă” din Brașov, Facultatea de Management Aeronautic, Specializarea Aviație – piloți elicopter, pentru a afla secretele care au condus-o pe calea succesului, mai ales într-un domeniu în care, până nu demult, accesul femeilor era limitat. Este cunoscut faptul că admiterea în instituțiile militare nu este una deloc ușoară, că se realizează în mai multe etape și se parcurg numeroase probe eliminatorii. De asemenea, nici viața de elev sau student militar nu este una la îndemâna oricui și trebuie să fii extrem de motivat și implicat pentru a face față tuturor provocărilor pe care le întâlnești de-a lungul anilor de studii. Dar mai multe ne va povesti Elena-Delia Urban, șefă de armă a Specializării Piloți elicopter, despre parcursul ei de elev și student militar.
-În primul rând, te felicit pentru rezultatele obținute, mă bucur când băcăuanii devin model de succes. De unde curajul de a urma o carieră militară, și nu la sol, ci în aer?
-În primul rând îți mulțumesc pentru aprecieri și pentru faptul că-mi oferi oportunitatea de a împărtăși experiența mea cu cititorii voștri. Decizia de a urma o carieră militară a fost rezultatul unei pasiuni profunde în domeniul aviației și o dorință puternică de a-mi servi țara mea. Cariera militară în aer, cum spui tu, înseamnă să mă dedic, într-un mod unic și valoros, patriei mele. Înarmată cu determinare, ambiție, curaj, perseverență și cu sprijinul familiei, bineînțeles, am ales să urmez această cale, considerând că este o oportunitate de a-mi valorifica pasiunea și talentul, dar și de a aduce beneficii comunității din care fac parte. Adevărul este că în aer am găsit o adevărată libertate și un sentiment de împlinire de nedescris. Este o provocare continuă, dar fiecare zbor reprezintă o oportunitate de a mă dezvolta și de a-mi testa limitele, aducând totodată o contribuție semnificativă la apărarea țării noastre.
-Cum au fost anii de elev și apoi student militar pentru o fată plecată la vârsta adolescenței la un Colegiu militar aflat la aproape 400 km de casă?
-Am ajuns la Colegiul Militar „Alexandru Ioan Cuza” din Constanța cu entuziasm, eram foarte bucuroasă că am fost admisă, însă cu mari emoții pentru tot ce urma să mi se întâmple. Nu pot spune că a fost ușor să împart dormitorul cu încă 17 fete, să mă trezesc foarte devreme în fiecare zi, să fac ceea ce până atunci nu făceam sau făceam foarte rar: spălat haine, călcat, cusut etc. Să fac plantoane, sectoare, înviorări, defilări, pe lângă orele de la clasă și orele în care-mi făceam temele și învățam. Foarte greu a fost ca picioarele mele să se obișnuiască cu bocancii, bătăturile erau nelipsite, la fel și plasturii. Nu aveam timp să mă gândesc la ieșiri în oraș cu prietenii, la mers la cinema sau la vreo petrecere. Nu puteam să-mi planific nimic pentru că totul depindea de permisii, iar când aveam câteva ore libere, dormeam….toți, oriunde, pe scaun, cu capul pe masă, pe un colț de pat (ca să nu boțesc uniforma și să nu pierd nici timp cu schimbatul hainelor). Însă, de toate acestea îmi amintesc cu nostalgie și toate au contribuit la ceea ce sunt acum. Au fost și nenumărate momente frumoase, am legat prietenii cu colegi din toată țara, care-au devenit a doua familie pentru mine. Ne bucuram de fiecare oră de permisie pentru a admira Marea de pe faleza din Constanța, ne-am încurajat reciproc, am împărțit fiecare pachet de biscuiți, am băut toți din aceeași sticlă cu apă și ne-au ținut legați aceleași aspirații și visuri. Știți că elevii militari își desfășoară activitățile cotidiene într-o manieră organizată și structurată, se implică atât în ore de studiu riguroase, cât și în antrenamente militare intensive. În acest proces, am învățat importanța disciplinei și responsabilității personale, precum și spiritul de echipă și camaraderia. Aceste valori au devenit fundamentul caracterului meu și m-au ajutat să depășesc momentele dificile. Când mă gândesc la anii petrecuți în Colegiu, pot spune că a fost greu, dar în același timp frumos. Dacă ar fi să am din nou vârsta de a alege să studiez la liceu, alegerea ar fi aceeași și acum. Pe măsură ce am devenit student militar, provocările s-au intensificat, iar responsabilitățile au crescut. Am fost pusă în fața unor decizii importante și a situațiilor care necesitau rapiditate și luciditate. Am avut oportunitatea să învăț de la profesori și mentori excepționali, care m-au încurajat să-mi urmez pasiunea și să mă perfecționez în domeniul militar și academic. N-am stat niciodată deoparte și-am profitat de toate oportunitățile extracurriculare oferite: teatru, cor, participări la diverse târguri și expoziții, schimb de experiență etc. Desigur, existau și momente în care dorul de casă și familie era puternic, dar sprijinul constant al colegilor și profesorilor m-a ajutat să trec peste aceste momente de nostalgie. Am învățat să fiu mai independentă și să-mi asum responsabilități personale, deoarece eram departe de acasă și trebuia să învăț să iau decizii înțelepte și să-mi organizez singură timpul într-un mod eficient. Per ansamblu, acești ani de elev și student militar au fost cu siguranță cei care au avut cea mai mare influență asupra mea. Experiențele și lecțiile pe care le-am dobândit în această călătorie mi-au întărit caracterul și m-au pregătit pentru cariera de pilot pe care mi-am propus să o urmez. Sunt mândră că am avut oportunitatea să mă dezvolt într-un astfel de mediu și sunt recunoscătoare pentru sprijinul și încrederea pe care familia, colegii și profesorii mi le-au acordat pe parcursul acestor ani.
-Sunt convins că ai adunat foarte multe amintiri și ai legat prietenii pe viață. Constat cu câtă plăcere povestești despre anii de liceu și studenție! Ce le transmiți celor care doresc să urmeze o carieră militară?
-Da, este adevărat că anii petrecuți ca elev și student militar mi-au oferit amintiri neprețuite și prietenii pe viață. Această experiență a fost una dintre cele mai semnificative și bogate din viața mea, iar bucuria de a împărtăși aceste momente este și un mod de a inspira și încuraja copii și adolescenții care-și doresc să urmeze o carieră militară. Celor dornici să îmbrățișeze vocația militară, le transmit că această cale este una deosebită și plină de satisfacții, dar și de provocări. Este un drum care necesită sacrificii, dedicație și responsabilitate, dar care aduce cu sine o mulțime de oportunități de dezvoltare personală și profesională. În primul rând, îi încurajez să-și asculte chemarea interioară. Dacă simt că servirea țării într-un cadru militar este ceea ce-i împlinește cu adevărat, atunci să meargă pe acest drum cu încredere și hotărâre. Le reamintesc că o carieră militară înseamnă nu doar un serviciu față de patrie, ci și oportunitatea de a învăța și de a se dezvolta într-un mediu stimulant și profesionist. Vor avea acces la instruire specializată, la mentori excepționali și la tehnologii de ultimă generație, ceea ce le va permite să devină specialiști competenți în domeniul lor de activitate. În același timp, îi îndemn să fie pregătiți să-și depășească limitele și să facă față cu perseverență și curaj provocărilor care pot apărea într-o carieră militară. Disciplina, responsabilitatea și spiritul de echipă sunt elemente esențiale pentru a reuși în acest domeniu. Să nu se teamă să se implice și să se dedice misiunilor și sarcinilor pe care le au. Implicarea activă și angajamentul sunt factori cheie în evoluția și succesul unui militar. De asemenea, să valorifice fiecare oportunitate de învățare și să caute mereu să se perfecționeze. În domeniul militar, există mereu ceva nou de învățat și de descoperit, iar dorința de a deveni tot mai buni în ceea ce fac este motorul dezvoltării profesionale. Și, nu în ultimul rând, să-și mențină mereu integritatea, valorile și onoarea. Aceste calități sunt fundamentale în cadrul armatei și contribuie la formarea unor lideri demni de încredere. În final, le spun că o carieră militară poate fi una dintre cele mai mărețe alegeri pe care le pot face, cu posibilitatea de a servi țara și comunitatea cu mândrie și demnitate. Le urez să aibă încredere în ei înșiși, să rămână hotărâți și să urmeze drumul care le luminează inima.
-Îți mulțumesc foarte mult pentru cuvintele motivaționale și pentru timpul acordat interviului. Îți urez mult succes în viitor și sunt convins că vei avea un impact remarcabil în cariera de pilot militar și că oriunde te va duce firul vieții, vei face cinste Bacăului și României. Zbor lin și cer senin!
-Și eu îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase și pentru oportunitatea de a împărtăși o frântură din povestea mea. A fost o plăcere să vorbesc cu tine și să pot transmite experiențele mele către publicul cititor. Îmi asum cu responsabilitate și pasiune cariera de pilot militar și-mi propun să fac tot posibilul pentru a aduce un impact pozitiv în domeniul aviației militare și, implicit, în apărarea țării noastre. Le mulțumesc celor din familia mea care m-au sprijinit în acest parcurs și-mi exprim recunoștința față de colegii și profesorii mei, care m-au ajutat să cresc și să mă dezvolt în moduri pe care nu le credeam posibile. Îmi doresc ca exemplul meu să fie o sursă de inspirație pentru cei care doresc să urmeze o carieră militară sau să se implice în orice alt domeniu care-i pasionează. Cu determinare, dedicare și încredere în propriile puteri, fiecare dintre noi poate atinge culmile succesului și poate face o diferență semnificativă în lumea din jurul nostru. Mă voi strădui să devin un pilot militar foarte bun și să reprezint cu cinste drapelul și țara noastră în fiecare misiune. Încă o dată, mulțumesc pentru urări și aprecieri. Sper că vom avea ocazia să ne revedem și să-ți împărtășesc noi realizări și experiențe din viața de pilot militar.
