Eroii-martiri, cinstiti doar o data pe an
La 22 de ani de cand si-au pierdut fiul in Revolutia din decembrie 1989 ochii parintilor lui Gheorghe Dorel Nechita, erou-martir din Bacau, nu li s-au uscat de lacrimi. Nici acum nu si-au gasit alinarea si ei stiu ca nu vor avea parte de ea decat cand vor intra in mormant, pentru ca sunt convinsi ca atunci se vor reintalni cu el in Imparatia Cerurilor. Pana atunci raman neconsolati ca ucigasi netrebnici le-au luat unicul fiu, pe Dorel, lumina ochilor lor, un tanar de 29 de ani, cu sufletul curat, care ar fi avut o cariera stralucita, daca un glont nu i-ar fi strapuns pieptul in noaptea de 22 decembrie 1989.
In seara zilei de 22 decembrie 1989 in centrul Bucurestiului se tragea din toate partile. La un moment dat Biblioteca Centrala Universitara a fost cuprinsa de flacari. La ora aceea Gheorghe Dorel Nechita, locotenent major, inginer cercetator in electronica la Academia Tehnica Militara, lucra la bordul, conceput de el, al unui nou avion care urma sa fie construit. La apelul regizorului Sergiu Nicolaescu adresat bucurestenilor de a veni sa salveze biblioteca, tanarul cercetator nu a stat deloc pe ganduri. A plecat imediat spre locul unde moartea secera la tot pasul. Si nu s-a mai intors. Un glont, bine tintit, l-a nimerit drept in inima. A fost dus de catre prieteni la spital, unde a fost supus unei interventii chirurgicale, dar a decedat. "Cand am primit cumplita veste a sfarsitului copilului nostru, am simtit ca s-a prabusit pamantul. Telefonul, prin care Marina (logodnica lui Dorel – n.n.) ma anuntase, era pe jos, eu ma loveam cu fruntea de dusumea, iar sotul meu cazuse in mijlocul casei; simteam ca lumea se termina si ceva s-a rupt in fiinta noastra. Nu imi dadeam seama ca eram noi cei care ne pierdusem fiul intr-un mod atat de neasteptat, atat de absurd. Speram sa fie o neintelegere. Vorbisem cu el, de 48 de ore isi planificase nunta. Ma anuntase sa-i trimit verighetele si invitatiile de nunta, el isi gasise si nasii. De Craciun se cununa religios si civil. (…) Nu puteam pierde lumina ochilor, cantecul si mangaierea noastra! Ne-am privit ca doi neputinciosi, ne cautam doar bratele sa ne sprijinim. Murmuram in nestire: Dorel? Nu mai e Dorelul nostru bun si drag!", marturiseste, sfasietor, Elena Nechita, mama eroului, in cartea "Cuvinte dureroase si… dragi", scrisa de ea in amintirea fiului ei.
Premiat la olimpiade internationale
Sotii Nechita mai au doua fete, mai mici decat Dorel, fiecare dintre ele avand studii superioare. “Toti copiii mi-au invatat bine.Tonul a pornit de la Dorel, care era foarte riguros si harnic. Citea pana noaptea tarziu, la lumina veiozei, cu plapuma pe cap”, isi aminteste Elena Nechita. De 22 de ani camera lui Gheorghe Dorel Nechita, unde el a studiat si a visat sa devina un cercetator de renume, pana a pleca la facultate, a ramas aproape asa cum a lasat-o inainte de a urca la ceruri. Parintii i-au adunat fotografii de-ale lui si diplomele obtinute la olimpiadele de matematica nationale si internationale si le-au reunit intr-un tablou. De 22 de ani alaturi de acest tablou stau o icoana si o candela. Masa la care el a studiat pana noaptea tarziu a devenit un adevarat altar pentru parintii lui. Dorel Nechita a fost pasionat de mic de matematica, sport, dar si de literatura, muzica, pictura si istorie. A fost indragostit si de speologie, fiind si un remarcabil alpinist. Elev eminent al liceelor “Gheorghe Rosca Codreanu” din Barlad si “Lucretiu Patrascanu” (azi “Gheorghe Vranceanu”) din Bacau, a continuat apoi sa se faca remarcat si la facultate. In 1979 a fost admis la Academia Tehnica Militara, Facultatea de Radioelectronica de Aviatie, unde pasiunea lui pentru matematica, insuflata de renumitul profesor bacauan Traian Prodea, s-a manifestat si mai pregnant. Drept urmare, in 1980 i se acorda locul I pe facultate, locul II pe Centrul Universitar Bucuresti iar la faza pe tara a Olimpiadei Nationale a Studentilor Matematicieni s-a clasat, din nou, pe primul loc. A fost selectat apoi in lotul international de matematica, alcatuit din 15 studenti. Ulterior a fost ales printre cei trei ai lotului care a participat la Balcaniada de Matematica de la Ankara, unde a luat medalia de argint. Dupa absolvirea facultatii, ca sef de promotie, desfasoara activitate de cercetare la Institutul de Fizica si Tehnologia Aparatelor cu Radiatii, Bucuresti-Magurele. A excelat ca inginer electronist si cercetator in domeniul aviatiei dar si ca alpinist, fiind legitimat la Comisia Centrala de Alpinism. A fost un temerar. Si cu numai doua luni inainte de a fi ucis, a escaladat muntii. Dar la numai 29 de an i-au fost frante aripile. “Salvase recent, de pe munte, pe un prieten a carui moarte era iminenta. Si acel moment l-a determinat sa reflecteze asupra clipei mortii si sa ne pregateasca, pentru un final intempestiv”, mai noteaza in cartea sa mama eroului.
“Tot ce vine de la Dorel, pentru el se duce”
Parintii eroului-martir sunt profesori, mama de limba si literatura romana, si se afla la pensie. Traiesc foarte simplu si discret, asa cum a fost si fiul lor. “Era o fire modesta, nu-i placea sa iasa in evidenta. Tocmai de aceea noi nu am cerut ca vreo strada sa poarte numele lui”, ne spune Elena Nechita. Ambii parinti au fost si inainte de 1989 foarte evlaviosi si de o bunatate cum rar intalnesti. Dar prin sacrificiul lui suprem pentru tara, Dorel i-a apropiat si mai mult de Dumnezeu. De atunci peregrinarile lor pe la manastiri si faptele de milostenie au devenit si mai numeroase. Nu pastreaza pentru ei nimic din drepturile date de lege ca urmare a jertfei fiului lor. “Nu putem sa tinem pentru noi. Tot ce vine de la Dorel pentru el se duce. In memoria lui adun copii sarmani la catedrala <<Inaltarea Domnului” ca sa-i pregatesc pentru examenele de limba si literatura romana. Acolo am un loc unde am pus si o tabla ca sa le pot explica si sa-i fac sa inteleaga mai bine.” I-a pregatit gratuit pentru examenul de capacitate ori cel de bacalaureat pe multi copii saraci din jurul manastirilor din Moldova dar si pe calugarii de aici care au avut nevoie de aceasta. Usa apartamentului lor de doar 54 metri patrati le sta totdeauna deschisa elevilor sarmani, care vor sa invete pentru a trece cu bine examenele. “Am fi ajuns la Socola, daca nu am fi avut copii care sa vina la noi, sa ne ocupam de ei, sa-i pregatim. Sunt copii necajiti de la clasa a V-a pana la a XII-a. Am zis ca daca ne mai da Dumnezeu zile, sa avem aceasta multumire, in memoria lui Dorel. Dumnezeu ne-a dat minte si e pacat sa nu o valorificam”, ne-a declarat mama eroului.
Peste ei s-a asternut uitarea
Pe lista celor ucisi in timpul Revolutiei din decembrie 1989 judetul Bacau se inscrie cu opt eroi-martiri. Bacauanii au auzit, desigur, de Marius Costel Hasan, soldat in termen la UM 01829 Otopeni, impuscat in noaptea de 23 decembrie 1989, Ioan Ciprian Pintea, student la Academia Tehnica Militara, ucis in aceeasi noapte in fata Ministerului Apararii Nationale, ori de Gheorghe Rusu, muncitor la Combinatul Chimic (Amurco, in prezent), impuscat tot pe 23 decembrie in zona Garii de Nord. Dar cati stiu despre Eugen Antal, nascut in Ghimes Faget, soldat in termen la o unitate militara din Braila, unde a fost impuscat in gat in 27 decembrie 1989, sau de Vasile Bantu, din Agas, muncitor la o unitate forestiera, impuscat in data de 25 decembrie 1989 in zona fostului Comitet Central, ori de Petrica Ladaru, din Hemeius, sudor pe santierul de la Casa Poporului, care a murit aici impuscat in data de 26 decembrie 1989. Lor li se alatura eroul-martir Vanea Valentin Timosenco, nascut in Beresti Bistrita, muncitor, ucis de un glont, in Bucuresti in 24 decembrie 1989. De ei, dar si de toti ceilalti acum oficialitatile isi mai aduc aminte doar la 22 decembrie, cand sunt comemorati eroii-martiri ai Revolutiei. In restul anului sunt dati uitarii. Este o mare mahnire pentru familiile lor ca se intampla asa. “Ne doare sufletul, mai ales ca de cand a preluat conducerea Primariei Bacau administratia actuala, in niciun an nu am mai fost invitati la Cimitirul Central ca sa luam parte la comemorarea eroilor, ne spune, plina de amaraciune, Elena Nechita. Inainte, de fiecare data am fost invitati sa participam si noi.” Dar acum, parintii eroului-martir Gheorghe Dorel Nechita nu-si doresc decat sa le dea Dumnezeu sanatate pentru a-i ajuta pe cei sarmani si mai au un dor: sa-i mute ramasitele pamantesti la Cimitirul Eroilor, de pe strada Constantei, un loc sobru unde se pot reculege in liniste.
Elena Tintaru
