Dilemă veche
Datează din secolul trecut: firma teatrului băcăuan includea cuvântul Bacovia, aflat la el acasă, după cum se va vedea. De aici şi până la a-i aşeza alături termenul lipsă (?) n-a fost decât un pas, pe care l-au făcut nu numai spectatorii doritori de a da, în opinia lor, numele complet al instituţiei de cultură pe care o frecventau cu pasiune, ci şi oameni… de cuvânt: gazetari, activişti de profil, ca să nu mai vorbim de cei din afara Bacăului. Aceştia din urmă erau absolut convinşi că fac o greşeală utilizând doar doi termeni şi îl adăugau pe al treilea: Teatrul „George Bacovia”. Mult mai aproape de zilele noastre, unele lucrări de informare au (re)pus în circulaţie aceeaşi titulatură, după ce au realizat o necesară incursiune în devenirea aşezământului teatral, începând cu vrednicul de amintire Alexandru Vilner şi cu numirea anului de deschidere a unui spaţiu pentru spectacole în Bacău: 1852.
Din cartea de vizită a instituţiei
Anul de naştere faptic al entităţii culturale este 1948 (1 august), sub denumirea „Teatrul de Stat Bacău”. În 1970, Consiliul Popular al judeţului Bacău emite decizia prin care noua titulatură devenea „Teatrul Dramatic «Bacovia» Bacău” (director, Vasile Sporici/Vlad Sorianu). Un an mai târziu, aveau loc trei evenimente culturale băcăuane: prima ediţie a Festivalului Naţional „George Bacovia”, dezvelirea statuii poetului (autor, Constantin Popovici), respectiv inaugurarea Casei Memoriale „George Bacovia”. În 1985, se reduce denumirea la „Teatrul «Bacovia» Bacău” (director, Stelian Preda), iar din 2005 se numeşte „Teatrul Municipal «Bacovia» Bacău” (director, Adrian Găzdaru).
Ce e „Bacovia”?
„Noua denumire evoca, în primul rând, originea latină a numelui orașului, dar și pseudonimul marelui poet George Bacovia, a cărui biografie este strâns legată de acest oraș” (Alin Popa, Violeta Popa, Ivona Lucan, „Teatrul Municipal Bacovia. Jurnalul unui teatru de provincie (1948-2018)”, Bacău, Editura Bibliotecii „C. Sturdza”, 2018). V. Netea, după un interviu pe care i l-a luat poetului în 1943, conchide: „Numele, sau mai exact spus, pseudonimul ce stă deasupra poeziei bacoviene, vine de la numele roman al Bacăului, care se zicea Bacovia, aşa numindu-se probabil întreaga regiune din această parte a Moldovei”. Iată şi mărturia poetului: „Eu l-am luat din dicţionarul lui Hasdeu, cum cred că va fi făcut şi Arghezi în legătură cu râul Argeşului”, ţinând să ne ofere imediat o şaradă proprie: „ Bacovia mai înseamnă şi altceva. Prescurtând pe Bacchus în Baco şi adăugându-i apoi cuvântul latin Via – Cale, adică ajungi să vezi că Bacovia înfăţişează pur şi simplu Calea lui Bacchus. Pe calea aceasta am mers eu într-adevăr de foarte multe ori”.
La rândul lui, Bogdan-Petriceicu Hasdeu a preluat denumirea latinească din Codex-ul lui Marco Bandini (1646).
