Arc peste timp și portret de dascăl: Vasile Gavriliu, profesor de merceologie și director timp de 20 ani la Liceul Economic din Bacău

« Credința că, prin predarea la clasă și apropierea de elevii mei pot forma caractere puternice, m-a însoțit timp de 35 de ani in cariera didactică.  Sunt mândru că am contribuit la istoria Liceului Economic Bacău, dar și la mediul economic al comunității.»

 Ne-am întâlnit în vara anului 2021 cu domnul profesor Vasile Gavriliu acasă la dânsul, în compania soției sale care l-a susținut și l-a încurajat timp de aproape 4 decenii de carieră în profesorat. N-a fost deloc greu să ne imersăm împreună cu dumnealui în amintirile dânsului, în aventurile de la clasă, iar timp de doua ore am fost martori la istoria unui om cu valori și credințe de nestrămutat, un om care a facut istorie el insuși in mediul economic al orașului. Iată mai jos, în câteva rânduri, o bucățică din ce am reușit să transmitem mai departe și publicului larg care are ocazia să cunoască o parte din istoria orașului în care trăieste. La 86 de ani, domnul profesor Vasile Gavriliu ne însoțește într-o călatorie istorică.

Reporter: Știm despre dumneavoastra părți din parcursul de carieră, însă nu îl cunoaștem pe omul Vasile Gavriliu. Sunteți născut în anul 1935, în județul Bacău, spuneți-ne un pic din istoria dvs. Personală și cum ați ajuns în zona comerțului.

Vasile Gavriliu: Am copilărit la ţară în satul Drăgugeşti, comuna Helegiu, iar în anii de școală am locuit în casa mătușii mele din Bacău. Pâna în clasa a șaptea, adică până să vină reforma educației, am fost elev la Gimnaziul Unic Comercial, între anii 1946-1949, pe strada Cuza Vodă numărul 1. Am dat în anul 1949 examen de liceu și am intrat la Școala Medie Tehnică de Comerț, așa se numea în acea vreme. Am absolvit în 1953, cu specializarea merceologie.

Altă specializare in acea vreme mai era contabilitatatea.

Îmi aduc aminte cu drag de perioada anilor 40, 50 de un oraș care era liniștit, nu erau mașini, mergeam pe jos din cartierul CFR până în centru, erau multe prăvalii conduse de evrei cu care ne înțelegeam foarte bine.

 Reporter : De ce ați ales profilul economic?

Vasile Gavriliu : După ce am venit la oraș, inspirat de sora tatălui meu, care locuia deja în cartierul CFR, ea avea deja copiii mari și m-a luat în grija, am locuit cu ei ca să pot studia. Unchiul meu avea chiar o prăvalie, vindea produse alimentare, preambalate, se ducea în oraș cu bicicleta și facea așa aprovizionarea. Iar cele mai multe afaceri din oraș erau bazate pe comerț, așa că alegerea și pentru mine a fost cumva firească.

 Reporter: Și cum erau profesorii pe atunci, ce principii aveau și pe care vi le-au transmis ?

Vasile Gavriliu : Erau profesori integri, cu drag de predat, și care chiar și-au propus să ne învețe comerțul așa cum se făcea. Manuale nu prea erau, însă profesorii aveau răbdare să ne învețe, prin multe exemple parctice. Îmi aduc aminte de profesorul Gheorghe Manolescu, Beatrice Gheorghiu, profesoară de romană, Andrei Mocanu, profesor care preda și la Liceul Ferdinand. Mircea Nanu, profesor de statistică. Îmi aduc aminte cu drag de toți, au fost niște repere importante pentru mine.

Reporter : Care a fost primul dvs loc de muncă?

Vasile Gavriliu : După studiile economice superioare, cu specializarea  Merceologie, de la ASE, Academia de Studii Economice de la Bucuresti, am fost repartizat pe singurul post de merceolog

de la Direcția Comercială a Uniunii Regionale a Cooperativelor de Consum, şef serviciu la organizarea şi tehnica comerţului. Am lucrat în acest domeniu timp de cinci ani și am ajuns repede să am responsabilitați  mari pe întreaga regiune: Piatra Neamt, Roman, Adjud. Eram plecat des de acasă, prea mult, aveam multe deplasări, aveam muncă de teren. Am alergat mult prin județ și cred că am facut treabă bună. Dar atunci nu eram încă căsătorit. În anul 1960 mi-am cunoscut viitoarea soție (n.r. Gavriliu Livia), în 1962 ne-am căsătorit.

 Reporter: Cum ați descoperit pasiunea pentru educație și cum ați ajuns să predați la liceu ?

Vasile Gavriliu: Într-o perioadă când nu aveam așa de multe deplasări, în 1963, chiar dupa ce ne-am căsătorit, mă intâlnesc pe stradă cu doamna Maria Simionescu, care mi-a fost profesoară de merceologie și dirigintă în liceu. Chiar dânsa mi-a recomandat să merg la Bucuresti la facultate la ASE, deci, mă știa, mă cunoștea destul de bine. Dânsa m-a întrebat dacă nu vreau să vin să predau la Liceul Economic-merceologia. Eu, știind că vreau să mai stau pe acasă, m-am gandit bine la această propunere, care era foarte grea și cu multe responsabilitați. Salariul de profesor era mult mai mic, m-am gandit și la asta.

Reporter : Dacă mergem pe axa timpului, pare că ați avut o mare șansă și un concurs de imprejurari care v-a adus la doar 28 de ani in rolul de Director Adjunct. Ne puteți povesti cum și ce s-a intâmplat de ați avut această șansă ?

Vasile Gavriliu: Așadar, în toamna anului 1963 am acceptat oportunitatea de a mă întoarce în același colectiv din care plecasem, dar ca elev. Acum  mă întorceam ca profesor, a fost o bucurie pentru  mine, mai ales că îi știam și pe ceilalţi profesorilor. Am luat și clasă de dirigenție. Imediat, în luna noiembrie, a urmat un scandal legat de directorii liceului, care au fost acuzați de corupție. S-a făcut comisie, au fost destituiți și am ajuns sa fiu propus pe funcția de Director Adjunct, împreuna cu doamna Domnica Spulber, profesoară de romană. S-a intamplat pe 23 noiembrie 1963, țin minte perfect această zi. Însă nici acum nu știu de la cine a venit ordinul de a mă pune în funcție. Iar scandalul a ajuns și la urechile elevilor mei care au început să plângă la gândul că s-ar putea să nu le mai fiu diriginte. I-am liniștit imediat și le-am zis că rămân cu ei, mai mult, o să fiu și Director Adjunct. Cam așa a fost. Și timp de douăzeci de ani am fost la conducerea Liceului Economic.

Reporter: Ați trăit și ați coordonat momente importante din istoria instituției, ne spuneți câteva dintre ele ?

Vasile Gavriliu : Da, așa e. Sunt tare mândru că în anul 1971 am celebrat și organizat semi-centenarul liceului, 50 de ani de la înfiintarea Școlii Elementare de Comerț Bacău, printr-o ceremonie cu multe activități diverse, la care au venit mulți directori din țară.

Apoi, un alt moment important în cariera mea a fost tot în anul 1971 momentul acordării Medaliei Muncii de catre Ministerul Învățământului de la acea vreme.

Tot în anul 1971, un an plin, după cum vedeți, a început unificarea Liceului Economic cu Grupul Școlar cu Școala Profesională și Studii Postliceale. După unificare, am ajuns să avem 600 de locuri ocupate din ambele instituții reprezentând de fapt Regiunea Moldovei. Am trăit momente deosebite. Am ținut apoi, în 1972, ca anul școlar să înceapă pentru tot grupul cu mai mulți profesori de specialitate și am reușit să aduc prin transfer profesori de specialitate: în comerț, în contabilitate, în vânzări, cofetari-patiseri, chiar bucătari. Și am fost reales Director plin al Liceului Economic, pe lângă alți trei adjuncți: Botez C., Moise Elena şi Ceauşu Augustin.

“Bacăul a fost în anii ’70,’ 80 un centru economic important din Moldova. Până la Revoluție, orașul nostru a fost un centru industrial mare. Mă doare să văd că în aceste vremuri producem mult mai puțin și mai mult importăm.”

 Reporter: Ce specializări aveați în perioada anilor 70 și ce făceau după liceu absolvenții de studii economice?

Vasile Gavriliu: Pregăteam mereu generații in funcție de nevoile pieței și pe lângă contabili, statisticieni, pregăteam vânzători, cofetari-patiseri, chiar și o clasă de măcelari am avut, o clasă problemă la început, dar cu timpul ne-am împrietenit. Pregăteam bufetieri, barmani, toți cofetarii buni din oraș veneau de pe băncile școlii noastre. Mulți copii veneau la școala noastră pentru că știau că după terminarea studiilor vor fi repartizați cu siguranță la un loc de munca: la alimentare, la fabrici, la restaurante. Cred sincer că Bacăul era un exemplu în privința relațiilor dintre mediul economic și școală.

Reporter: Spuneți-ne un pic cum arăta Bacăul din punct de vedere economic, în acele vremuri? Vorbim de anii 60, 70.

Vasile Gavriliu: Bacăul a fost în anii ’70,’80 un centru economic important din Moldova, considerat un oraș industrial, puternic, cu multă producție : încălțăminte, fabrică de șuruburi, confecții, fabrică de hartie, aviație. Până la Revoluție, orașul nostru a fost un centru industrial mare. Mă doare să văd că în aceste vremuri producem mult mai puțin și mai mult importăm.

Reporter: Dar cum vedeți orașul din punct de vedere economic în 2021? Și, care vedeți că e direcția în care se duce?

Vasile Gavriliu: Acum vedem mult import, cumpărăm și avem multe mall-uri. Care sunt bune, e bine să fie concurență pe piața, dar simt că lipsește produsul autohton, de la țarani. Cred din păcate că specialiștii economici au cam plecat din oraș, fie în capitală, fie în alte țări.

Eu sunt un om vizionar, am fost mereu și am știut parcă să prevăd niște etape în cariera mea, dar acum, sincer să vă zic, nu pot să mă pronunț și să vă ofer o perspectivă. Rămâne de văzut.

Reporter : Ați predat in anii 90 și la Facultatea Vasile Alecsandri, în perioada 1993-2004. Deci,  care a fost atmosfera universitară ?

Vasile Gavriliu : Am predat și am avut catedra de merceologie în mediul universitar chiar și dupa ce am ieșit la pensie, șapte ani după, pentru ca am avut putere de muncă. Mulți din elevii mei de la Liceul Economic mi-au devenit mai târziu studenți.

Am avut generatii bune, cu rezultate bune, studenți care sunt acum oameni cu rol social și chiar politic dacă vă uitați în mediul public.

Reporter: Care sunt lucrurile de care sunteți cel mai mândru dintre toate cele pe care le-ați făcut în cariera dvs?

Vasile Gavriliu: Acum, că am timp mult să mă gandesc la mai multe lucruri, rememorez multe momente. Însă, un lucru e sigur: am dus Liceul Economic în vârful piramidei învațământului de specialitate.

Istoricul Colegiului Economic “Ion Ghica”, Bacău

Cunoscut mulți ani sub denumirea de Liceul Economic, instituția de învățământ a fost înființată în anul 1921 de Camera de Comerț şi Industrie şi cu recunoașterea oficială venită din partea Ministerului Instrucțiunii Publice. La acea vreme se numea Școala Elementară de Comerț Bacău. În anul 1925 a devenit Școala Superioară de Comerț, iar din anul 1936 primește denumirea de Liceul Comercial de Baieti.

La 1 septembrie 1960, a fost inființat Grupul Școlar Comercial, format din Școala Profesională și Școala Tehnică Comercială.

În anul 1966, a fost înfiintat Liceul Economic iar din anul 1972, Şcoala Comercială s-a unit cu Liceul Economic sub denumirea de Grup Școlar Economic Administrativ și de Servicii. La 5 noiembrie 2003, a devenit Colegiul Economic „Ion Ghica”, așa cum îl cunoaștem și noi acum. Asociația Absolvenților “Colegiului Economic Ion Ghica” din Bacău a marcat în luna iunie 2021 “100 de ani de la înfiintarea colegiului”.

Citiți mai multe despre aniversarea centenarului dar și despre istoricul instituției și aici.