Mai nimic din sfera meteo
A patra lună a anului e recunoscută ca fiind capricioasă. Eminescu i-ar fi spus tonoasă: „Pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca un copil/ Când ea-i rece şi cu toane ca şi luna lui april?” (Scrisoarea IV), pentru ca alteori să şi-o apropie într-o urare: „Ci tu rămâi în floare ca luna lui April,/ Cu ochii mari şi umezi, cu zâmbet de copil” (Despărţire). Să fie o întâmplare că cele două cuvinte interferează? Saussure ar fi avut încă un exemplu: cAPRIcios.
Etichete ale lunilor vecine
E vorba de consecinţa aplicării ad litteram a regulii unei abrevieri: se ia prima silabă din cuvântul respectiv, la care se adaugă consoana din silaba următoare. Aşa le avem pe ian. (ia- + n, din ianuarie) şi pe dec. (de- + c, din decembrie), ca să luăm extremităţile unui an. Aşadar, abrevierea lunii martie ne obligă să transcriem patru litere: mart., de vreme ce prima silabă este mar-, iar consoana care îi iese în cale este t. Să folosim aceeaşi reţetă pentru luna aprilie: a este prima silabă, iar p, consoana care îi urmează, rezultând *ap. Ca atare, cele două abrevieri ar ilustra formula minimalistă (*ap.) şi opusul acesteia (mart.). Aici intră în acţiune o excepţie care ţine seama de firescul despărţirii cuvintelor în silabe: oricât ne-am strădui, nu putem izola consoana p de vecina ei, r. Regula va continua astfel: dacă după prima silabă se află un grup consonantic în care a doua consoană este o lichidă (l sau r), ambele consoane intră în abreviere. Aşa avem apr. şi febr. (Nici o lună nu conţine în a doua silabă din numele ei cealaltă consoană lichidă, l, precedată de o surată, pentru a discuta şi acest caz.)
Aprilie, în DOOM3
Întâi m-am neliniştit când am văzut semnul exclamării în faţa cuvântului-titlu, dovadă că s-a produs o modificare faţă de norma din DOOM2. Să comparăm cele două tablouri: „aprilie (a-pri-li-e) s.m., g.-d. lui aprilie; abr. apr.; IV/.04./-04-“ (în DOOM2) şi „!aprilie (desp. a-pri-li-e) s.m., g.-d. art. lui aprilie; abr. apr.; simb. IV/.04./-04-“ (în DOOM3; punctul-şi-virgula este marcat greşit cu italice). După cum se vede, ediţia din 2021 este mai explicită, dacă nu mai exactă: precizarea „desp.” pentru „despărţit la capăt de rând” ar părea redundantă, dar credem că nu e aşa, fiind necesară publicului larg; la fel, precizarea „art.” pentru „articulat”. Nu acelaşi lucru se poate spune despre abrevierea „abr.” pentru „abreviat” (iată o situaţie rarisimă în limba română când nu putem evita o repetiţie); acel „simb.”, pentru „simbol”, semnifică altceva decât o abreviere, fiind recomandări (trei la număr) pentru notarea datei calendaristice: cu cifre romane (IV), cu cifre arabe încadrate de puncte (.04.) sau de cratime (nu de linii de pauză): -04-.
A mai fost un motiv de nelinişte, repede stins: dat fiind că majoritatea dintre utilizatori prescurtează numele lunii martie cu trei litere, credeam că Academia Română va ceda uzului. N-a fost aşa, deci rămâne mart., de dragul regulii de mai sus.
