Într-o societate în care dialogul ar trebui să fie fundamentul progresului, apelul la ură devine un refugiu facil pentru cei care nu au argumente valide. Această tactică, folosită frecvent în politică, dar și în alte domenii, se manifestă prin denigrarea adversarului, nu prin promovarea propriei valori. Din păcate, aceasta reflectă nu doar lipsa de viziune a celor care o practică, ci și o problemă mai profundă în cultura dezbaterii din comunitatea noastră.
Când cineva recurge la atacuri personale, încearcă să distragă atenția de la propria incompetență. În loc să demonstreze ce proiecte are, cum poate rezolva probleme sau ce soluții inovatoare propune, își canalizează energia spre discreditarea celuilalt. Astfel, adversarul devine ținta unui val de acuzații exagerate sau chiar inventate: este etichetat ca leneș, corupt, lipsit de moralitate, iar uneori detaliile irelevante, cum ar fi aspectul fizic, sunt folosite pentru a stârni râsete sau dispreț. Este un joc periculos, pentru că promovează dezbinarea și polarizarea, în loc să încurajeze colaborarea și soluțiile constructive.
Această strategie nu este nouă; de zeci de ani, disputele din spațiul public românesc se desfășoară într-o manieră similară. În campanii electorale, de exemplu, liderii nu mai vorbesc despre cum vor îmbunătăți educația sau infrastructura, ci despre cât de nepotrivit este celălalt candidat. Astfel, alegătorii nu votează pentru cineva, ci împotriva cuiva. Rezultatul este o societate dezamăgită, sceptică și lipsită de încredere în clasa conducătoare.
Poate nu ar fi rău să ne imaginăm o societate matură, care a depășit bolile copilăriei sociale – adică acele tendințe de a reacționa impulsiv, de a se lăsa condusă de emoții și de a favoriza scandalul în locul dialogului constructiv. Într-o astfel de societate, dezbaterile nu ar mai fi dominate de atacuri personale și invective, ci de idei solide, bazate pe fapte. Ce-ar fi dacă, în loc să ne lăsăm pradă furiei și polarizării, am învăța să discutăm cu respect și să punem în centrul atenției argumentele?
Imaginați-vă lideri care, în loc să arunce cu noroi în adversari, ar veni în fața publicului cu planuri bine articulate și soluții concrete. Cetățenii ar putea asculta datele prezentate decât retorica inflamatoare. În loc să fie manipulați de emoții negative, oamenii ar cântări opțiunile cu gândire critică, alegând ceea ce este cu adevărat mai bun pentru comunitate. Această societate ar favoriza competiția sănătoasă, în care fiecare participant la dezbatere și-ar dori să contribuie la progres, nu să obțină câștiguri prin distrugerea celorlalți.
