Traversăm o perioadă de mari încercări, de atingere a unor limite administrative și instituționale de la care începem să ne punem problema supraviețiurii, atât la nivel individual cât și la nivel de grup. De mai bine de o lună, suntem forțați să trăim fără speranță, fără posibilitatea derulării proiectelor la care visam; de mai bine de o lună ascultăm zilnic necrologul, parte a unui priveghi național care nu se mai sfârșește.
Fără a întrerupe activitatea, Centrul de Cultură „George Apostu” din Bacău a încercat, așa cum au făcut mai toate instituțiile de cultură din România, să se adapteze din mers acestei realități care ne interzice practic dreptul la existență. S-au luat din timp toate măsurile de protecție a angajaților, s-au achiziționat toate materialele necesare, produsele biocide și dezinfectanții recomandate de autoritățile naționale și internaționale și, pe de altă parte, s-au respectat toate procedurile și s-au luat măsuri administrative de protecție a angajaților vulnerabili în perioada acestei pandemii. Soluțiile pentru continuarea activității sunt foarte simple, atunci când ai bună-credință și bune intenții.
DA, continuăm să producem cultură – de data aceasta în mediul on-line – cu un buget de supraviețuire, cu fonduri insuficiente pentru achiziții și pentru dezvoltare, așa cum, de altfel, facem de 30 de ani.
DA, vom continua să promovăm cultura națională, excelența academică și universitară, elita artistică românească, de aici sau plecată aiurea prin lume.
Ar trebui, poate, să ne uitam și la ce fac celelalte state ale lumii pentru cultură în această perioadă!
Până la urmă, fiecare dintre noi, la nivel instituțional și individual, are dreptul să fie solidar cu valorile pe care le asumă și pe care le împărtășește altora. Nu avem nimic împotriva mediului privat (căruia îi suntem datori pentru numeroasele finanțări de evenimente și proiecte culturale), dar menirea noastră este aceea de a atrage atenția întregului spectru politic asupra faptului că actuala criză este, de fapt, un efect al unei crize morale, educaționale și identitare mai vechi, o criză structurală ce a aplatizat axiologic întreaga societate.
Dorim să atragem atenția clasei politice asupra faptului că țara care v-a fost încredințată spre bună guvernare, România, este cunoscută lumii pentru Brâncuși, pentru Enescu, pentru Apostu, pentru Cioran, pentru Eliade, Ionescu, Coandă, și atâția ații. Cultura națională este cel mai bun ambasador al României în lume; este speranța care nu moare.
Stimați guvernanți, nu virusați (și) această ultimă speranță!
Statul are obligația de a fi solidar cu cetățenii lui; statul, prin toate instrumentele instituționale pe care le are la dispoziție, trebuie să găsească soluția ca cetățenii lui să nu sufere. Cea mai mare greșeală a unor guvernanți este atunci când aceștia creează categorii diferite de cetățeni. Atunci când aceștia spun că nu doar o categorie socio-profesională trebuie să sufere, ci că toți cetățenii trebuie să sufere. Asta nu înseamnă solidaritate; este greșit și în sens etimologic și în sensul soluției, care se referă la modul în care unii cetățeni din spațiul bugetar trebuie trimiși acasă cu veniturile drastic tăiate. Trecând în spațiul unei logici simple, s-a gândit cineva cum vor depăși această perioadă familiile „mixte”, în care un membru este deja în șomaj tehnic, iar celălalt vine din zona bugetară, sau familiile în care ambii membri sunt bugetari? Cum își vor plăti toate obligațiile fiscale către stat, cu ce își vor plăti întreținerea lor și a familiei, cum își vor plăti ratele la bănci (atâta timp cât modelul propus de guvernanți este unul precar), ce resurse vor avea, pentru supraviețuire și dezvoltare, atunci când se va ieși din criză?
Am mai trecut o dată printr-o astfel de perioadă și nu am învățat nimic?
Măsurile preconizate a fi luate de guvernanți pentru bugetari sunt lipsite de logică, în cel mai profund sens al cuvântului.
Unii au început să arate cu degetul către sistemul cultural, aceiași care întreabă ce anume se face în aceste zile în instituțiile de cultură. Ei sunt cei care nu au văzut, nu văd și nu vor vedea niciodată faptul că tot ceea ce înțelegem prin Cultură este un organism viu, că aceasta nu se referă doar la instituțiile care produc și diseminează fenomenul cultural, ci, în general, la felul în care neamul acesta își deapănă povestea de atâtea secole, la fel ca personajele lui Boccaccio. Cultura este Povestea noastră cea mai de preț.
Suntem în Săptămâna Mare; Lumina care vine să coboare pe pământ cu sensul și rostul ÎNVIERII să vă îndrepte pașii și inima către cele mai bune soluții pentru acest popor atât de greu încercat în toată istoria sa, dar care și-a găsit echilibrul prin puterea Credinței, Nădejdii și a Iubirii!
NU virusați (și) cultura națională, nici măcar pe timp de pandemie! Semnați cât mai repede armistițiul în acest război, până când nu se transformă – din nou – într-un război româno-român.
Gheorghe Geo Popa,
Director general
Centrul de Cultură „George Apostu”, Bacău
