Nu trebuie neapărat să te căsătoreşti ca să îţi schimbi numele, dar cererea trebuie să aibă la bază motive solide. Poate că nu-ţi place numele pe care îl porţi, dar nu e suficient să obţii schimbarea lui. Dacă totuşi numele tău atrage hohote de râs, ai şanse să îl schimbi. Motivele pentru care se poate cere schimbarea numelui sunt, însă, numeroase. Iar procedura, nu e chiar simplă.
Schimbarea numelui de familie sau a prenumelui se face pe cale administrativă, în condiţiile legii, şi trebuie să aibă la bază motive temeinice. Sunt considerate întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
* când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
* când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;
* când, din neatenţia ofiţerilor de stare civila ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte (de studii, carte de muncă etc.);
* când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;
* când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;
* când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;
* când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;
* când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;
* când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;
* când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
* când prenumele purtat este specific sexului opus;
* când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;
De asemenea, potrivit legii, numele se poate schimba şi în următoarele situaţii:
* când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;
* când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
* când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;
* când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;
* când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică;
* când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia;
* când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie;
* când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.
Documente necesare pentru schimbarea numelui
Schimbarea numelui pe cale administrativă se face pe bază de cerere, care se depune la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor aflat în subordinea consiliului local al comunei, oraşului, municipiului în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul solicitantul sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale unde domiciliază. Alături de cerere, trebuie depuse şi o serie de documente:
* copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;
* un exemplar al Monitorului Oficial al României, în care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;
* consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;
* copie de pe decizia de aprobare a autorităţii tutelare, în situaţia în care părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copiilor lor minori, precum şi atunci când cererea de schimbare a numelui este făcută, pentru minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească, de către tutore;
* certificatele de cazier judiciar şi cazier fiscal ale solicitantului;
* alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale.
Cererea de schimbare a numelui se publică, în extras, în Monitorul Oficial de către solicitant. Însă, orice persoană se poate opune, dacă are motive întemeiate, la cererea de schimbare a numelui, în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitor. În termen de 60 de zile, se aprobă sau se respinge cererea de schimbare a numelui. Dispoziţia de schimbare a numelui produce efecte juridice de la data înscrierii menţiunii corespunzătoare pe marginea actului de naştere. De la această dată, solicitantul va purta numai numele dobândit prin dispoziţia de schimbare a numelui.
În cazul minorilor
Schimbarea numelui de familie al minorului se poate face odată cu schimbarea numelui de familie al părinţilor sau separat, dar tot pentru motive temeinice. În aceste cazuri, cererea se face de către părinţi sau, cu încuviinţarea autorităţii tutelare, de către tutore. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui, atunci va hotărî autoritatea tutelară. Când cererea este făcută de unul dintre părinţi, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în formă autentică. În cazul minorului care a împlinit 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta. Legea nu cere acordul celuilalt părinte în cazul în care el este pus sub interdicţie, ori este declarat dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti. În cazul în care părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi morţi, dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu a fost instituită tutelă, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat, precum şi în cazul în care instanţa judecătorească nu a hotărât încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane, cererea de schimbare a numelui minorului se face de către serviciul public pentru protecţia copilului.
Conform datelor transmise de Primăria Bacău, anul trecut, au fost primite 43 de cereri de schimbare a numelui din care doar două au fost respinse. Anul acesta, 17 băcăuani au ales să-şi schimbe numele şi toţi au primit acordul, iar motivele invocate au fost diverse: ca urmare a divorţului, căsătoriei sau decesului, numele stârneau ilaritate sau se dorea schimbarea prenumelui străin cu unul românesc.
