Piața energiei electrice a fost bulversată de mai bine de un an. Tarifele și prețurile au luat-o razna la gaze și hidrocarburi, ceea ce alarmat cancelariile europene. Așezat în cea mai mare parte doar pe o singură sursă – gazul rusesc, majoritatea țărilor europene, mari consumatoare de energie electrică și termică s-a trezit cu Putin pe conducte, care le-a închis ventilul. În numai șase luni, s-au născut politici și alianțe care altădată ar fi fost de neconceput.
În pericol nu sunt numai consumatorii industriali, ci și cei casnici, ajunși, peste tot, în imposibilitatea de a-și achita facturile, fapt fără precedent, din anii ’70 încoace. Situația devine tot mai dramatică de la o zi la alta, alternativele, puține câte sunt, sunt greu de pus în mișcare, iar costurile sunt astronomice, insuportabile pentru foarte multe economii. Ce face România? Face prost, tot mai prost, în condițiile în care are câteva avantaje, față de țări ca Germania, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Anglia etc.
Sursele noastre de energie sunt diversificate, la un consum de 6500 MW, producem 5949 MW, respectiv 1290 MW energie nucleară, 1600 hidro, 1120 hidrocarburi, 1300 pe cărbune, eoliană 200 MW, fotovoltaice 400 MW (sursa: sitemulenergetic.ro), în condițiile în care puterea instalată este de trei ori mai mare, însă stă nefolosită, din motive de incompetență. Să ne înțelegem, sunt surse interne, evident, conectate și interconectate la sistemele internaționale.
Cu toate acestea, România a importat, în primele șase luni ale anului peste 3,8 miliarde kwh, cu 12 la sută mai mult față de aceeași perioadă a anului trecut, comunică INS. La ordinea zilei: politica de solidaritate, cine are, să dea și la cei care nu au, și economisirea la sânge. De ce? Termocentrala Mintia a fost vândută, centrala de Iernut (420 MW) nu este pusă în funcție nici acum, după cinci ani, la Cernavodă stăm într-un picior, hidrocentralele funcționează după cum plouă afară, alte termocentralele pe cărbune funționează câteva ore pe zi, deoarece nu au combustibil, minele noastre fiind închise.
În loc să pornească o ofensivă de repunere în funcțiune a întregii capacități energetice existentă, cu inteligență, cu muncă, cu bani, rapid și eficient, Guvernul preferă să apeleze la importuri, iar pentru populație, mare parte a ei fiind constructorii acestor obiective de care am pomenit, aruncă în batjocură compensări care frizează ridicolul și sărăcește beneficiarii, condamnându-i să trăiască în condiții polare.
Săraca țară bogată își consumă calvarul, forțată să se supună politicilor globaliste, inventate de țări care sute de ani au huzurit, iar acum la greu, ne cer să fim solidari, adică să le mai dăm niște gaz și niște energie. Cred că ni se potrivește ca o mănușă (necesară la iarnă) o vorbă a fostului președinte Ronald Reagan: „Sărăcia unui popor este cea mai corectă pedeaprsă pentru prostia lui”.
