Literatura este cea mai mare avere pe care o poate avea un popor, iar participarea la un astfel de eveniment literar, unde nu sunt prezente vedete efemere ale unei societăți în prag de decadență, este un adevărat festin intelectual.
După acest efort al minţii şi al spiritului ne simţim mai bogaţi sufleteşte, mai buni şi mai responsabili, așa cum s-a întâmplat miercuri, 27 noiembrie 2024, la Școala Gimnazială Nicolae Bălcescu, în muzeul acestei instituții.
Întâlnirea, prilejuită de împlinirea a 50 de ani a aceleia care a fost poeta Ana Podaru, draga noastră Ană (27 oct. 1974 – 7 oct. 2019, Haywards Heath, Anglia, înmormântată la Vulcan, jud. Hunedoara) a fost una sensibilă, împletind bucuria amintirilor cu trista realitate.
Propunerea a venit din partea unei doamne profesoare pensionare, Vaculik Irena, fost dascăl al regretatei poete, din partea domnului conf. univ. dr. Ioan Dănilă, precum și din partea domnilor Dumitru Brăneanu și Cornel Galben, figuri notorii ale peisajului cultural băcăuan, iar concretizarea a venit din partea instituției unde aceasta a fost elevă.
La evenimentul amintit au participat cadrele didactice și auxiliare ale școlii, precum și directorul instituției, prof. Gabriel Doboș. Am fost moderatorul întâlnirii, organizând, împreună cu elevii, un scurt moment poetic, în amintirea scriitoarei.
Din partea Societății Cultural-Ştiinţifice „Vasile Alecsandri”, domnul Ioan Dănilă a prezentat în premieră absolută un grupaj de poezii inedite, puse la dispoziţie de Dumitru Velea, redactorul-şef al revistei „Banchetul” din Petroşani, jud. Hunedoara, unde Ana Podaru a trăit și a creat o bună parte din viață.
Domnul Cornel Galben, din partea Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău, a vorbit în termeni elogioși despre biografia poetei, neocolind adevăruri dureroase, care au impresionat auditoriul. Întâlnirea s-a încheiat cu promisiunea revenirii, în luna mai, lăsând un auditoriu mai bogaț spiritual, dar și îngândurat, reflectând la spusele poetei:
„Ne naștem fără garanția vieții, fragili, visători, deschidem ochii precum nuferii petalele-n soare fără să avem dreptul de a ne alege părinții, frații, pentru că fiecare dintre noi este pumnul de lut din mâna olarului. El ne plămădește și ne dăruiește viața. O viață pe care nimeni nu ne învață cum să o prețuim, cum să o gestionăm” (Ana Podaru).
Prof. Crina Antip
