Ana-Maria Butacu, absolventa a Colegiului National „Vasile Alecsandri” din Bacau, este studenta la Drept si spune ca a dezvoltat o mare pasiune pentru invatarea limbilor straine, in special a celor orientale. Ea sustine ca, de mica, a avut ureche muzicala, iar acest lucru a ajutat-o, in timp, sa perceapa nuantele limbilor orientale si sa le invete mult mai usor. Ceea ce o face speciala este faptul ca a invatat singura mai multe limbi orientale, in afara limbilor straine europene, care au fost obligatorii in anii de studiu.
– Ce a declansat pasiunea ta pentru limbile orientale?
– Limbile orientale mi-au captat atentia si mi-au stârnit curiozitatea atunci când am urmarit la TV filme si documentare din diferite tari. Daca primele notiuni de limba engleza le-am primit la gradinita, limba franceza am inceput sa o invat in clasa a II-a, iar limba italiana am desprins-o in adolescenta. Prin clasa a IX-a mi s-a aprins „flacara asiatica”. Nu imi plac in mod deosebit europenii, pentru ca limba ce o vorbesc mi se pare expirata. Asa ca am dus munca de lamurire cu mama sa-mi cumpere un calculator pentru a studia, pe indelete, vocabularul si gramatica limbilor orientale. Apoi, având acces la internet, am inceput sa caut cursuri si, tot studiind, am dat peste o profesoara din Bucuresti, care le preda hindi studentilor. M-am urcat in tren, m-am intâlnit cu ea, am discutat reguli de fonetica si mi-a dat o fotocopie dupa o carte pe care o folosea la cursuri. Asa am inceput sa studiez hindi, facând pasi mici prin gramatica si vocabular.
– Scrierea este o provocare?
– Provocarea a venit de la televizor. In timp, am observat ca exista foarte multe asemanari intre limba hindi si turca, iar acest lucru ma determina sa fac diverse asocieri intre ele. Limba turca, ca si hindi, suna altfel si asta a fost o alta provocare pentru mine. Mi-e mi-a placut intotdeauna sa fiu altfel, sa fiu un fel de Gica-contra si asta m-a determinat sa iau alta cale decât sistemul de turma. In plus, nu stiam ce sa fac cu timpul meu in afara orelor de studiu. Mergeam la cursuri, aveam o viata sociala, dar neavând frati sau surori, imi ramânea foarte mult timp liber pe care il umpleam studiind hindi sau turca. Colegiul l-am absolvit fara probleme, cu media 9,30, insa, in tot acest timp, am cautat noi provocari. Imi aduc aminte ca, pe la sfârsitul clasei a XI-a, inceputul clasei a XII-a, m-am apucat sa studiez japoneza. In acest caz, desenul animat „Sailor Moon” si-a pus amprenta asupra mea. Asa se face ca japoneza a ramas ca o iubire secreta pentru mine. Este o limba grea, controversata, pentru ca are mai multe tipuri de alfabet, mai multe tipuri de scriere. Mi-am indreptat atentia spre limba japoneza pentru ca aveam mintea saturata de ceea ce faceam zilnic. Asa ca am facut rost de ghiduri de conversatie coreana – japoneza si am descarcat diferite programe de invatare. Eu spun ca japoneza, transcrisa pe litere occidentale, este fonetica. Tocmai de aceea, cititul nu implica mare bataie de cap dupa ce deprinzi miscarea. Cu scrisul este mai greu, dar sper ca, intr-o zi, sa-mi iasa. Aici, mai am de lucru.
– Ai cochetat si cu muzica.
– O alta pasiune a mea este cântatul. Daca nu as fi urmat Dreptul, mi-ar fi placut sa fiu interpreta de muzica populara. Prin clasa a VII-a, am inceput sa cânt intr-un cor, unde, am avut ca mentor o profesoara careia ii placea muzica populara. Timp de doi ani am cântat alaturi de orchestra Casei de Cultura „Vasile Alecsandri” din Bacau, insa, orele de canto deveneau din ce in ce mai costisitoare, trebuia platita taxa la Scoala de arta, orele de pregatire si instrumentele si nu aveam bani suficienti. Fiind intretinuta doar de mama, banii erau o problema si asa am abandonat muzica populara, orientându-ma catre „limbi straine intensiv”, la Colegiul National „Vasile Alecsandri” Bacau. Acum, cânt ocazional, de dragul vremurilor apuse. Sar de la muzica la limbile orientale si va mai spun ca am in plan sa invat chineza si araba. Trebuie, neaparat, sa le stiu. Mi-ar placea sa ma ajute cineva, sa ma indrume mai departe.
