Interviu cu Florin Iordan, liderul trupei „Trei parale”:”Ceea ce facem noi este să le oferim tinerilor o doză de aer curat”

Festivalul Național „George Bacovia” (BACFest) 2024 s-a încheiat duminică, 22 septembrie, în acordurile muzicii tradiționale ale trupei „Trei Parale”, ce au încântat publicul, aflat la Biblioteca Municipală „Radu Rosseti” din Onești, cu o varietate de melodii folclorice, îmbinând vocea, cu instrumente muzicale vechi (caval, cimpoi, cobză, fluier, fluier fără dop, tobă cu cinel, etc), cântece culese, rearanjate și adunate în cadrul ultimului lor album „România. 100 de minute”. Fiind dedicat centenarului Marii Uniri, noul album „readuce la viață sonoritățile de altădată”, mare parte a pieselor interpretate provenind din „culegeri de folclor, realizate în prima parte a secolului XX.”

În interviul care urmează, muzicianul și etnomuzicologul Florin Iordan, interpret și lider al trupei, a oferit câteva repere despre viziunea sa asupra activității lor artistice și o perspectivă nouă, pentru tineri, cu privire la muzica tradițională.

”Noi facem ceea ce știm și ceea ce considerăm că trebuie făcut”

Daria Apalane: Care este publicul căruia vă adresați cu prioritate?

Florin Iordan: Nu căutăm noi publicul, ca să zic așa… Noi facem ceea ce știm și ceea ce considerăm că trebuie făcut. Pot să spun la cine anume se întâmplă să prindă mai mult, dar nu că mi-aș fi făcut eu o strategie de a urmări un anumit public. Uneori se poate întâmpla ca muzica noastră să fie foarte bine primită de oameni la care nu te aștepți, de pildă oameni din străinătate. Nu mă refer la români din străinătate, ci mă refer pur și simplu la englezi, la francezi… De exemplu și lor poate să le placă foarte mult ceea ce facem, pot să perceapă foarte bine latura de naturalețe, ca să zic așa, și pot să o primească foarte, foarte bine. Modul în care prezentăm noi muzica și în care o facem poate să fie bine gustat să zicem de un public mai orășenesc puțin și, să zicem, mai citit, care poate să înțeleagă semnificațiile demersului nostru, dar și dacă te nimerești într-o zonă rurală, la țară, oamenii pot să regăsească anumite povești, anumite cântece, poate mai degrabă cele de la ei din regiune și să vibreze și ei la ceea ce facem noi. Dar noi, ca să zic că ne-am construit o strategie de a ne adresa cuiva în mod special, nu, n-am făcut acest lucru.

Daria Apalane: Ați menționat și la concertul dumneavoastră din cadrul ”BACFest” că încercați,  cumva, să atrageți și persoane mai tinere spre acest gen de muzică. Ce aduce nou și diferit trupa „Trei Parale”, pentru a atrage tinerii de astăzi către muzica tradițională?

Florin Iordan: Cred că foarte multă vreme muzicile tradiționale au fost deturnate, să zic așa, de regimul comunist, utilizate în scop propagandistic, în primul rând, și falsificate. Iar lucrul acesta cred că îndepărtează o anumită parte, cel puțin a tinerilor – ei percep falsitatea și nu se regăsesc în lucrurile acelea. Ceea ce facem noi este să le oferim o doză de aer curat, aer natural, o doză de naturalețe, pe care ei o percep, și, chiar dacă nu se pricep la ceea ce facem noi, totuși, intuiesc, simt ceea ce facem noi și recepționează mai ușor și mai profund ce facem noi decât ceea ce am văzut zeci de ani la televizor și de care suntem cu toții îmbâcsiți.

Daria Apalane: Cum v-a venit ideea creării albumului „România. 100 de minute” și care este mesajul pe care doriți să îl transmiteți?

Florin Iordan: Ideea a venit în anul centenarului… Să fiu sincer, am fost cumva dezamăgit de proiectele care s-au făcut atunci – nu de toate, dar de unele dintre ele în mod clar, au fost și lucruri interesante – și atunci m-am gândit ce ar trebui să fac eu, sau cum ar trebui să fac un program, care să depindă de mine, să construiesc eu ceva care să fie dedicat centenarului și care să fie de bun simț și fără pretenții nejustificate, fără superficialitate, ceva consistent și de bun simț. În al doilea rând, ce am vrut eu să transmit e o lume sonoră care era diferită de ceea ce auzim noi astăzi. Am vrut să mă întorc puțin și să prezint toată această muzică, care, în simplitatea ei, are toate calitățile posibile și poate fi comparată, poate fi pusă pe picior de egalitate cu orice altă muzică, de oriunde.

Daria Apalane: Care este zona sau regiunea cu cele mai multe influențe muzicale, din repertoriul dumneavoastră și de ce?

Florin Iordan: Ca să ne întoarcem la prima întrebare, cea referitoare la influențe – probabil că ele se simt cel mai mult în muzica orașului. Orașul a fost mai deschis și mai permisiv și mai cosmopolit, mai amestecat, așa încât muzicile urbane de care ne-am ocupat prin alt proiect, acela cumva arată influențe variate, venind și dinspre Orient, suprapunân-du-se și cu cele din Occident, altoite pe muzicile tradiționale țărănești, influențate de lumea intelectuală… Mai variată, mai amestecată, aceasta este cumva lumea orașului, în interior. Pe urmă, sunt regiuni care au o variație, în sensul în care ele sunt diferite de la regiune la regiune, de la microregiune la regiune. În fiecare regiune, lucrurile pot fi foarte unitare. Spre exemplu, muzica Oașului este foarte unitară în ea însăși, dar este foarte diferită de a tuturor celor din jurul lor. Poți să ai în Transilvania foarte multe limbaje și, pornind dintr-o regiune în alta, dar în sine fiecare regiune este foarte unitară în ea însăși acolo. Deci, cumva, cred că cea mai influențată muzică este cea a orașului.

”România. 100 de minute a fost cel mai ambițios proiect al nostru”

Daria Apalane: Care este albumul dumneavoastră de suflet?

Florin Iordan: Judec albumele realizării noastre din mai multe perspective și pot să zic că, de pildă, „Bazar II”, cu cântece din secolul al XIX-lea, deși au trecut 12 ani de când l-am realizat – deci cumva am o oarecare distanță – mi se pare că e un album bunicel. Adică, poate fi în continuare ascultat, pentru că, în timp, unele lucruri pot să pară depășite, dar la acest album mă uit, încă, cu încredere, mi se pare că încă poate fi actual și posibil să mai rămână o perioadă și în viitor, iar „România. 100 de minute” este important pentru mine pentru că am pus în el foarte mult din experiența acumulată, din lucrurile care îmi plac muzical, dintr-o concepție artistică mai elaborată. Cumva, mi se pare un album care și-a propus foarte multe și sper că ne-a și reușit – încă e un album mult prea proaspăt ca să fac auto-psihanaliza, să mă pot autojudeca… A fost cel mai ambițios proiect al nostru!

Daria Apalane: Care este intrumentul dumneavoastră muzical cel mai drag ?

Florin Iordan: Au fost etape, și poate că, într-un fel, acesta este secretul pentru care am învățat atât de multe instrumente, că cu fiecare ai o perioadă, cel puțin, de prospețime, de curiozitate. E o perioadă în care ești setat pe el, ca să zic așa, în care ești atras de el și în care lucrezi mai mult. Firește, după un timp, poți să te mai plictisești, să te mai întorci la altele, dar măcar o perioadă te ține și ești atașat foarte mult de el. De pildă, prima și prima dată am fost atașat de caval, de acel fluier lung de care am vorbit, și, într-un fel sau altul, am început să cânt datorită cavalului. Am avut perioade în care am studiat, spre exemplu, foarte mult cimpoaiele și am lucrat foarte mult – e un instrument dificil, din mai multe puncte de vedere. La cobză am rămas și mă simt foarte bine cu ea și am lucrat în mod constant, de-a lungul tuturor anilor… Mi-e greu să zic care este instrumentul meu preferat.

”E păcat să asculți doar ce se dă la radio, este foarte păcat”

Daria Apalane: Care ar fi un mesaj pe care doriți să-l transmiteți tinerilor?

Florin Iordan: Să-și păstreze curiozitatea, să caute, pentru că există o foarte mare bogăție de lucruri, la care astăzi avem acces și, cu toate astea, nu accesăm. Este ceva ciudat. Pe vremuri era greu să asculți, de exemplu, multă muzică variată, trebuia să ai acele albume, să le cumperi, să ți le împrumute cineva, să faci rost de ele. Astăzi totul este atât de la îndemână și este atât de ușor de accesat. Și e păcat să nu încerci să sapi, pentru că se ascund lucruri foarte interesante, foarte frumoase, foarte puternice emoțional. Mă refer în primul rând la muzică pentru că asta a fost fascinația vieții mele, dar nu este numai muzică. Și chiar și muzica – este atât de multă muzică, este incredibil de multă muzică, cât a putut să fie înregistrată în ultima sută de ani, dar compusă și înainte. Sunt foarte multe stiluri și, ce să zic, mi-aș dori să aibă curiozitatea și dorința de a săpa un piculeț, pentru că e păcat să asculți doar ceea ce se dă la radio, este foarte păcat. E ca și cum ai sta pe o comoară și tu nu știi că undeva este o comoară, vezi doar capacul. Nu, este mult și este bogat și este frumos, căutați și veți găsi lucruri minunate!

Foto credits & interviu: Daria-Andreea Apalane, clasa a X-a, elevă a Cercului de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău, voluntar BACFest 2024

Prof. coord. Laura Huiban