Editura „Ateneul Scriitorilor” din Bacău a editat și a încredințat tiparului cele câteva zeci de file ale unui original început de jurnal scrise de un veteran din cel de Al Doilea Război Mondial, originar din satul Românești al comunei Berești-Tazlău de astăzi, plutonierul adjutant Alexandru Avram. Notițele au fost păstrate de familia veteranului, iar acum cartea care a rezultat și care cuprinde nu mai puțin de 70 de pagini, poartă chiar acest nume: „Jurnalul meu”
Notițele, dar și câteva dintre obiectele folosite pe front, au fost păstrate cu sfințenie de familia veteranului după ce acesta s-a stins, în anul 2021, la 95 de ani, și au fost încredințate tiparului la sugestia unui alt fiu al comunei, Vlad Marin, cunoscut pentru pasiunea lui de a cerceta și de a pune în valoare caratele istorice și culturale ale fostei comune Tescani, acum sat în Berești-Tazlău.
Exact de Ziua Eroilor din acest an, jurnalul veteranului Alexandru Avram a văzut lumina tiparului și a fost prezentat consătenilor săi care s-au aflat la ceremonialul de cinstire a Eroilor Neamului la monumentul dedicat acestora în Tescani.
Însemnările din jurnalul veteranului sunt succinte, aproape telegrafice, dar au surprins pe viu fragmente ale unui fenomen care a afectat milioane de oameni din toată lumea și mai ales întâmplările prin care a trecut un militar român în anii de front, dar și în cei de prizonierat. Alexandru Avram, născut în anul 1917 în satul Românești al comunei Berești-Tazlău de astăzi, a fost încorporat în anul 1939 și repartizat la Regimentul 27 Infanterie Dorobanți din Bacău, de unde a ajuns, mai târziu, pe linia frontului de pe malurile Prutului. Cu gradul de caporal, apoi de sergent, a făcut parte dintr-un pluton de elită și a fost și gornistul companiei sale. Făcuse, însă, pregătire militară la Școala de ofițeri în rezervă și, astfel, a instruit, la rândul său alți ostași combatanți. A luptat efectiv la Bug și la Cotul Donului, după care a cunoscut viața într-un lagăr de prizonieri din Siberia, timp de trei ani și jumătate.
În 1945 a reușit să ia drumul spre casă, unde s-a întors după multe alte întâmplări specifice perioadei. A făcut o lună și cinci zile cu trenul, dar într-o seară, pe întunecate, și-a revăzut fratele, și el rănit în Război, și mama.
Alexandru Avram a păstrat unele dintre obiectele de primă folosință în viața de militar combatant, precum câteva cărți poștale și scrisori, tabachera de lemn lucrată manual de el, tașca pe care a scrijelat numele său și gradul militar, precum și medalia Crucea Comemorativă din Al Doilea Război Mondial.
