Amintiri despre Vadim

Poet, politician, om de cultura, o enciclopedie ambulanta, nationalist, parlamentar, critic, controversat, temperamental… Putem sa enumeram epitetele fara sa ne oprim prea curând. Daca despre liderul politic va vorbi istoria, noi ne vom concentra, astazi, pe omul care a fost Corneliu Vadim Tudor.

Pe Corneliu Vadim Tudor, fondatorul si presedintele Partidului România Mare, Angela Bogea, fost lider al filialei judetene PRM Bacau, l-a cunoscut in urma cu 23 de ani.

„Eram presedinte din noiembrie 1991, dar l-am intâlnit in 1992, la Congresul National. Tin minte ca am luat cuvântul si m-am contrazis cu Dan Mirescu pe chestiuni juridice, legate de statut. Urmare a interventiei, domnul presedinte m-a invitat, dupa congres, la masa festiva si am avut sansa sa-i cunosc pe multi dintre oamenii importanti care-l inconjurau. Tin minte ca generalul Buzea i-a spus «Domnule, la Bacau avem presedinte o muiere!».

Nu m-am suparat. Am râs si eu, a râs si Corneliu Vadim Tudor, iar la miezul noptii, când si-a dus sotia acasa, m-a dus si pe mine la gara.” Angela Bogea si-l aminteste ca pe un un om sensibil, sentimental, cuceritor: „Acum 24 de ani, era un barbat frumos, sarmant, de care se putea indragosti orice femeie, mai ales ca era si foarte convingator.” Pentru ea, liderul PRM a fost omul care i-a schimbat destinul.

„Eu eram un anonim cadru didactic dintr-o anonima unitate de invatamânt. El m-a pus pe liste, el m-a promovat in Parlamentul României si in functia de vicepresedinte al Consiliului Judetean”, marturiseste Angela Bogea. Corneliu Vadim Tudor proteja femeile de la vârful partidului, mai ales ca erau foarte putine: „Era Lia Olguta Vasilescu, Daniela Buruiana, Leonida Lari, eram eu, nu eram prea multe.

Mitzura Arghezi ocupa un loc special in inima lui, ii purta un respect deosebit si era foarte grijuliu cu ea! Aveam momente in care noi, femeile, eram suparate pe barbati, care nu prea ne consultau, iar el ii ameninta, apoi ne mângâia si ne incuraja: «Lasati ca va veni si rândul vostru.»”

In Bacau a poposit mai des decât in alte judete ale Moldovei: „Deoarece ne aprecia munca a ales filiala noastra pentru a-l promova pe Ilie Ilascu. Toate organizatiile l-au vrut, dar el a ales Bacaul. A fost o dovada de incredere. In campanie, datorita lui Ilascu a venit de multe ori in judetul Bacau, ceea ce a adus si voturi.”

Un buton de aur si onoarea regasita a Bacaului

Prezenta lui Vadim Tudor atragea oamenii ca un magnet, isi aminteste Angela Bogea: „In 2000, sala mare a Casei de Cultura era arhiplina, la fel si platoul din fata. Ajuns la tribuna, Vadim Tudor a observat ca si-a pierdut unul dintre butonii de aur. A glumit spunând ca isi va lasa o particica din suflet aici, butonii fiindu-i daruiti de cineva drag. Un bacauan a gasit butonul pierdut si i l-a dat la iesire. Asta l-a impresionat foarte tare. «Iata, bacauanii sunt oameni cinstiti», a spus el.”

Lui Corneliu Vadim Tudor ii placea sa fie inconjurat de „minti stralucite”, persoane cu care sa poata conversa, sa se poata contrazice, afirma fostul deputat PRM: „Seratele erau adevarate lectii de istorie sau de literatura. Se discuta cu voce tare si auzeam totul, chiar daca nu eram lânga el. Fiecare intâlnire era un adevarat regal. Ce sa mai spun despre discursuri!

Când vorbea Corneliu Vadim Tudor, sala Parlamentului se umplea. De obicei, parlamentarii nu prea stateau la lucrarile in plen, unii ieseau, altii intrau, dar când vorbea Vadim Tudor, sala se umplea. Dupa ce termina, se ridicau si plecau. A fost unul dintre cei mai mari oratori ai timpurilor noastre!”

Isi iubea foarte mult fiicele si „era grijuliu cu ele, exagerat de grijuliu, asta poate si din cauza ca fiica cea mare a fost mai sensibila si se imbolnavea des când era mica, arata Angela Bogea. El era stâlpul familiei. Avea grija si de surori, si frati, si de nepoti, dar cred ca cel mai mult si-a iubit mama. Intotdeauna i se umezeau ochii când vorbea despre ea. Povestea despre greutatile din copilarie si despre cât s-a sacrificat mama pentru toti copiii ei. O singura data l-am auzit vorbind despre tatal lui, care lucra la CFR si venea acasa noaptea.”

Era iubit? „Mai degraba, respectat si temut”

Isi iubea familia si era iubit in familie, dar era, oare, iubit si in partid? „Poate era, dar cred ca mai degraba era respectat si temut. Era foarte exigent cu cei pe care ii promova si considera partidul familia cea mare, pe care numai el o putea conduce. In momentul in care il calcai pe coada te sanctiona foarte dur. Avea un condei sfichiuitor si un limbaj greu de acceptat. De aici si ura pe care i-o purtau unii.”

Perioada de glorie a lui Corneliu Vadim Tudor a fost 1996-2003. Incet-incet, „greseala pe care a facut-o PRM si presedintele de a sprijini PSD” a dus la indepartarea electoratului.

„Nu mai eram anti, ca pâna atunci. Anticoruptie, antimafie, antitradatori de neam… A inceput declinul, iar pentru el, si problemele financiare.”

De altfel, nu a fost niciodata bogat: „Dadea saracilor tot ce avea in buzunare si ajungea acasa fara bani. Familia avea grija sa nu plece cu sume mari la el. Strângea de pe strazi câinii jigariti si bolnavi, nu pe cei sanatosi. Avea, la un moment dat, 36 de câini in padoc. Doina, sotia lui, era foarte chinuita din cauza asta.”

Ii placea in familie, dar cel mai bine se simtea la tribuna si in multime. „La intâlnirile cu electoratul era ca pestele in apa! Se urca pe doua lazi si incepea sa vorbeasca. De fapt, tuna si fulgera impotriva tuturor hotilor, de orice culoare politica. El nu tinea la bani. Cheltuia foarte mult cu achizitionarea cartilor, a manuscriselor si cu ajutorarea saracilor. Era un om generos si un mare patriot. Cele mai multe dintre previziunile sale politice s-au adeverit.”