Intotdeauna am fost fascinata de gustul extraordinar al bucatelor mânastiresti, care, desi sunt preparate doar din legume, bureti, condimente, sosuri din faina dezlegata intr-o lingura de vin, adaosuri de fructe de padure, adica, fara un firisor de carne, sunt innebunitor de gustoase. Existau si in lumea laica, pe vremuri, retete care faceau postul mai usor. Ca sa le descopar, am facut o excursie gastronomica impreuna cu bunicutele de la "Speranta". Am aflat o multime de secrete culinare, dar mai ales terapeutice. Cum ar fi ca e bine, in fiecare dimineata, dupa ce te rogi, sa bei un pahar de apa de izvor si sa fredonezi un cântecel vesel, in timp ce te pregatesti pentru noua zi. Tot din grija pentru sanatate, trebuie sa alergi la piata dupa verdeturi. In postul Pastelui, regina este urzica, iar bufon, hreanul, care inveselesti tot ce intâlneste in cale: cartofi, fasole, varza etc. "Din copilarie postesc pentru ca parintii nostri asa ne invatau. Ne faceau ciorba de fasole cu urzici, urzicile era de baza in postul Pastelui, varza calita in ulei si o mamaliga cât roata carului", marturiseste Maria Grumeza, care are 70 ani si e nascuta pe Valea Ursului. Aerul curat, hrana sanatoasa, familia iubitoare i-au asigurat o vigoare de care se bucura si acum. Ce buna era "mamaliga prajita pe plita si turtele cu magiun!" Dar ciresele si visinile, cu pâine abia scoasa din vatra! Se postea cu adevarat, in urma cu sapte-opt decenii. "Nici noua, copiilor, nu ne dadeau de dulce. Faceau pilaf de mei, ca nu se gasea orez, era foamete dupa razboi", povesteste Sevastita Buliga, 80 de ani, nascuta la Draganesti-Tecuci.
Desertul? Compot de sfecla si scrijele!
Fasolea batuta cu ceapa prajita, având drept companie o strachina de varza murata cu hrean, era de o mie de ori mai buna decât brânza Tofu si parizerul de post: "Dimineata, mâncam ridichi negre cu mamaliguta prajita. Taia, mama, ridichile felii, presara un pic de sare, si prajea mamaliga ramasa de seara. Asta era micul dejun", explica doamna Sevastita, zâmbind duios, nu mie, ci icoanei din copilarie. Revede, in minte, tabloul din mica bucatarie, in care ea si fratiorii ei stau in jurul mesei, asteptând sa se rumeneasca mamaliguta. "Mama ne facea un fel de compot din sfelca si coarne, usor acrisor, foarte gustos, sflecla si bostan turcesc la cuptor sau cartofi fierti in coaja, cu hrean", isi aminteste Emilia Ioan, parca poftind la bunataturile cu arome de gradina. "Puneau la uscat, pe ata, ardei rosii, pastai galbene si scrijele", adauga Maria Grumeza. Scrijelele sunt panglici de mar uscate in pod. Aflu si cum se prepara: "Se taie in fâsii sau feliute, care se pun apoi pe ata. Când s-au uscat, din ele se face compot."
Bucatele erau „adevarate leacuri”
Lista retetelor de post pare inepuizabila. Si toate preparatele "sunt adevarate leacuri", sustin doamnele de la "Speranta". Brusc isi amintesc de un barbat grav bolnav de TBC, care s-a vindecat cu moare de varza. Ciuguleau nuci din pod sau cautau "mere si pere, din cele târzii, care erau pastrate in ovaz sau in paie." Postesc si acum, dar lista de bucate s-a mai scurtat. "Se poate face salata din fasole boabe, fierte, cu ceapa taiata fideluta si zeama de lamâie, apoi se adauga salata verde si un pic pic de marar", ma instruieste Emilia Ioan. Mai gateste si sarmale cu ghebe si legume. "Altii fac sarmale cu miez de nuca, dar eu nu am incercat", explica Emilia. Postul se tine, insa, si cu rugaciune, smerenie, iertare, inima buna, nu doar cu dieta vegetariana, adauga bunicutele. Aurelia Iacob a tinut doua treimi din post, dar a racit zdravan, s-a simtit rau si parintele i-a dat dezlegare la brânza si lapte. Restul meniului inseamna cartofi, fasole, mazare, varza, orez si soia. "Acum, de când am citit ca soia e modificata genetic, nu mai cumpar. Prefer legumele si fructele, chiar daca si acestea mai au urme de pesticide", afirma Aurelia Iacob.
Linguri de lemn, pentru post!
Virginia Tutuianu prefera sa-si aminteasca alte lucruri: "Intotdeauna, de Paste, copil fiind, parintii imi cumparau pantofiori de lac si o rochita noua." A trait la oras, iar postul insemna salata orientala cu masline, piftelute de cartofi sau o prajitura de malai, care semana cu un chec. "Si noua ne facea, mama, alivenci din malai, dar punea iaurt sau lapte batut, asa incât nu pot spune ca erau de post", marturiseste Melania Boghiu. Daca cei mici se mai atingeau de lapte sau chisleag, parintii nici vorba sa incalce preceptele bisericesti: "Aveau linguri de lemn, special pentru post. Nici ulei nu foloseau decât in zilele in care era dezlegare." Chiar daca vitrinele sunt ticsite, acum, cu alimente de post, vârstnicii nu au incredere in brânza si pateurile din supermarket: "Mai bine mâncam in fiecare zi cartofi fierti decât produsele astea despre nu stim mai nimic. Am auzit ca nici nu prea ar fi de post. Cica ar contine praf de oua!" Marturisirile, in care povestile se impletesc cu remedii naturiste si retete gastronomice, ar putea dura pâna dupa Paste. Le las pe bunicutele de la "Speranta" povestind, mai vivace decât oricând, despre sucul de maciese si sufleul de spanac, despre ceaiul de sunatoare, zeama de urzici si tineretea fara batrânete.
Silvia Patrascanu
„Din copilarie postesc pentru ca parintii nostri asa ne invatau. Ne faceau ciorba de fasole cu urzici, urzicile era de baza in postul Pastelui, varza calita in ulei si o mamaliga cât roata carului.”
Maria Grumeza
