„Aminte sa-mi aduc ca sunt roman”

Este „un ghimpe“ care „zi si noapte“ îl îmboldeste pe Constantin Micu-Stavila – filozoful, publicistul, poetul si eseistul moinestean. S-a nascut în 1914, în municipiul de azi, dar viata l-a purtat mai întâi în Bucuresti si apoi în afara tarii. A fost profesor de filozofie la Colegiul National „Sfântul Sava“, iar apoi, prin studii stralucite în strainatate, trece doctoratul cu magna cum laude la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, cu teza „Finalitatea ideala a existentei umane“. Între 1942 si 1946, îl gasim profesor, predând introducerea în filozofie, logica si teoria cunoasterii la Facultatea de Teologie din Bucuresti. În 1947, a trebuit sa înfrunte uraganul: este îndepartat din învatamânt si internat într-un lagar de munca. În 1969, va pleca în Franta, unde se va bucura de gloria meritata. Dupa 1999 revine în tara, iar în 2003 trece la cele vesnice.
În ceea ce a scris, a fost preocupat de matricea româneasca din câmpul filozofiei, în lucrari ca „Problema românismului din punctul de vedere al spiritualitatii românesti“, „Relatia om-natura în conceptia româneasca asupra lumii“ (ambele, 1943), „L’avenir de la Roumanie à l’avant-garde de l’histoire“ (Paris, 1987) s.a.
Astfel de repere din viata si opera lui Constantin Micu-Stavila au fost aduse în atentie de participantii la cea de-a treia editie a colocviului dedicat filozofului si scriitorului moinestean sâmbata, 30 oct. De la ora 10 si pâna spre ora 16, am închis un patrulater cu laturile Primarie – Colegiul Tehnic „Grigore Cobalcescu“, Biblioteca Municipala „Stefan Luchian“ si Biserica „Sfântul Gheorghe“. Nu a fost o actiune de amploare, dar organizatorii au selectat câteva puncte dictate de bun-gust. Cum era de asteptat, tânarul si sensibilul Viorel Ilie, primarul municipiului, viceprimarul si purtatorul de cuvânt Viorel Costea ne-au primit cu nefatarnica prietenie. Mai mult decât atât: nu s-au dezlipit de grupul ad-hoc nici o clipa. (Pacat ca nu l-am fotografiat pe Viorel Ilie ducând-o de brat, gratios, pe sora celui omagiat, doamna Victoria Delureanu.) La Colegiul Tehnic a fost botezata biblioteca scolara cu numele lui Constantin Micu-Stavila si s-a dezvelit o placa memoriala, în interior, pentru a consemna datele personalitatii patronului spiritual. (Firma bibliotecii va trebui refacuta, pentru ca, pe ansamblu, erau toate literele, dar un L buclucas a picat din rândul al doilea si a ajuns în ultimul rând; bineînteles, ca intrus…) La Biblioteca Municipala am avut parte de toate ingredientele unei manifestari culturale de tinuta: expozitie de carte, fotografii si manuscrise, un recital de poezie, o prezentare a vietii si operei moinesteanului recunoscut în lume si un colocviu, moderat de Cornelia Pintilie. „Mândria de a fi om si de a fi român“ – una din scrierile lui Constantin Micu-Stavila – a fost sustinuta cu imagini de Alina Pistol; „Descoperirea vietii personale“ – cartea postuma din 2007 – a fost din nou prezentata publicului de sora autorului, iar „Caietele INMER“ (adica ale Institutului National pentru Memoria Exilului Românesc) au fost deschise de Stefan Delureanu. I-am mai ascultat pe Constantin Lovin, Ec. Cretu, pr. Ioan Andrioaie, Cornel Galben, Cornelia Lupes, Cristina Popescu, despre locul culturii locale în concertul national. (Nu stiam, de pilda, ca Fundatia „Radacini“ din Comanesti este înfiintata de un bucurestean din Cernu, comuna Poduri…) La Biserica „Sfântul Gheorghe“, unde sunt înmormântate rude ale celui omagiat, a fost oficiata o slujba speciala prilejuita de împlinirea a sapte ani de la mutarea sa la cele vesnice. Familia Delureanu a donat bisericii o foarte frumoasa si valoroasa icoana, care i-a apartinut filozofului pe când traia la Paris. Mereu parintele Andrioaie a rostit Stavila, cu accent pe prima silaba si cu un a românesc în final. Daca luam în seama titlul însemnarilor de fata si modelul altor scriitori (Eugen Ionescu, de exemplu, si nu Ionesco), dar mai ales descendenta din spita lui Mihail Kogalniceanu, cred ca ar trebui sa ramâna forma româneasca originala si nu semifrantuzismul. (Se stie, în franceza toate cuvintele sunt accentuate pe ultima silaba, iar Stavila îl aduce pe silaba a doua…)
Un proiect educational (coordonator, Carmen Mîrt), un program judicios alcatuit, o atitudine marcata de respect pentru valorile culturale, din partea autoritatilor locale si a I.S.J. Bacau, au provocat o afirmatie-cadru („Ma simt mândra ca România are nuclee de asemenea densitate intelectuala“ – Victoria Delureanu), ambitia unei schite monografice, ca lucrare de licenta în Filologie, si un parteneriat cu Societatea Cultural-Stiintifica „Vasile Alecsandri“ din Bacau. (Duminica, pe Radio „Alfa“, la 10,20, o puteti asculta pe sora filozofului si scriitorului, vorbind despre evenimentul de la Moinesti.)