Interviu cu Valeriu Gheorghe, ambasadorul extraordinar si plenipotentiar al Romaniei in Republica Filipine
– Sunteti ambasadorul Romaniei in Filipine de aproape trei ani, o tara aflata la 10.000 de kilometri, in Asia de Sud-Est, la Cercul de Foc al Pacificului. Care a fost prima impresie a omului plecat de pe dealurile Moldovei, de pe malurile Dambovitei, cand ati luat contact cu lumea asiatica?
– A fost o trecere brusca, a fost extraordinar. Citisem mult despre aceasta tara, aveam impresia ca stiu totul, insa contactul direct a fost altceva. Prima impresie? Clima. Acolo sunt doar doua anotimpuri, unul uscat si unul umed. Eu am ajuns in anotimpul umed, cu temperaturi foarte mari si o umiditate care creaza disconfort, stari pe care eu nu le-am trait aici, la noi. Insa, spre surprinderea mea, m-am adaptat foarte repede. Al doilea lucru pe care l-am remarcat imediat a fost transportul. Au tot felul de mijloace de transport, de la risti, pana la biciclete si motociclete, urmate de masina lor nationala, Gipny, Gipny este la ei cum a fost Trabantul la nemti si Dacia la noi. Este mandria lor. Urmeaza apoi autobuzele, mii de autobuze pentru transportul in comun, care niciodata nu sunt pline. In Manila este o aglomeratie infernala, insa peste tot este si o ordine pe care doar ei o inteleg. Este un popor cald, primitor, amabil, sunt mereu cu zambetul pe buze. Daca se ciocnesc doua masini, ceea ce se intampla foarte des, ambii soferi isi dau mainile si zambesc, ceea ce la noi se intampla mai rar.
Economia, politica, cultura nu mai au granite
– Sunteti, din informatiile noastre, singurul ambasador bacauan. Este o meserie sau doar o misiune care trebuie indeplinita?
– Patru luni m-am gandit daca sa accept sau nu aceasta misiune. Nu aveam experienta, insa a cantarit foarte mult in decizia finala faptul ca am fost sapte ani membru al Delegatiei Romaniei la OSCE, apoi membru in Comisia de politica externa a Camerei Deputatilor. Este o meserie foarte grea, de mare responsabilitate. Eu, noi, reprezentam tara, exista in Manila un teritoriu al Romaniei, un steag care flutura permanent acolo, in marea, imensitatea acelui teritoriu. Este o senzatie pe care nu o poti descrie, nu o poti spune, sa te trezesti in fiecare dimineata si sa ai constiinta ca esti Romania, este si patriotism, este si raspundere, dar si o satisfactie personala. De 27 de ani Romania are deschisa o ambasada acolo, asta inseamna ca tara noastra este deschisa oricarei culturi, oricarei zone, vrea si este prezenta in toate colturile lumii. Acum, in mileniul trei, distantele sunt doar pe harta, in traseele companiilor de transport, politica, economia, cultura nu mai au granite. Fiindca m-ati intrebat, eu stiu ca si ambasadorul Romaniei la Roma este bacauan prin nastere. Iata, ca si in Bacau, diplomatia poate face cariera.
– Este o tara imensa, cu peste 7000 de insule, cu o populatie de peste 90 de milioane de locuitori…
– Dupa unii sunt 7100 de insule, dupa altii 4000. Este un arhipelag imens, cu destule probleme, condus de actualul presedinte pe drumul unor reforme majore, de un Senat format din doar 24 de senatori, alesi la nivel national, uninominal, pe sase ani, si o Camera a Reprezentantilor, formata din cu putin peste 200 de congresmani alesi pentru trei ani. Acestia au dreptul la doar doua mandate, iar presedintele, ales pentru sase ani, are dreptul la un singur mandat si este si seful Guvernului. Este un sistem mai complicat. Trebuie sa stiti ca nu toate insulele sunt locuite. Suprafata este de 300.000 de kilometri patrati, cu putin mai mare decat a Romaniei, insa populatia este in crestere, am vazut statistici care arata ca in 2050 Filipine va avea peste 150 de milioane de locuitori. Venitul mediu al unui filipinez este de aproximativ 100 de dolari pe luna. Sunt foarte mari probleme sociale.
Viata in Filipine are alt ritm
– Domnule ambasador, ce face un trimis al statului roman intr-o tara straina, un ambasador, exista asa o vaga impresie ca stati numai in reuniuni, baluri.
– In primul rand, in Filipine sunte zeci de alte ambasade, misiuni diplomatice, consulate si alte reprezentante la nivel guvernamental. Programul zilnic este foarte incarcat, mai ales ca noi suntem doar doi diplomati, care trebuie sa acoperim domeniile economic, cultural, diplomatic, turistic etc. Misiunea la o ambasada difera foarte mult de activitatea de la un minister, de la o institutie centrala sau locala. Permanent, zilnic, planificat sau nu, reprezinti statul roman, fie ca este vorba de reuniuni politice, aniversari, dezbateri, colocvii economice, intalniri pe diferite teme ale ambasadorilor din tarile Uniunii Europene. Viata in aceasta zona are alt ritm, tarile de aici au un ritm de dezvoltare mult mai ridicat, trebuie sa fii prezent, sa stii, sa acoperi toata zona social-economica. De ce? Fiindca si Romania are interese economice, politice, diplomatice in aceasta tara, la fel ca si alte state din Uniunea Europeana. Doar 12 state din Europa si UE au ambasade in Filipine, astfel ca noi avem o activitate intensa in zona, in tarile care formeaza acum ASEAN. Suntem atenti la tot ceea ce se intampla aici, pentru a informa Guvernul, ministerele cu tendintele, programele, politicile nationale si zonale. Da, mergem la cokteiluri, la reuniuni, insa suntem acolo ca reprezentanti ai Romaniei. Toate isi au rostul lor.
– Bun, am inteles, insa ce treaba are ambasadorul cu exportul, cu importul de produse, de tehnologie?
– Are. El deschide cai de comunicatie, faciliteaza contacte, aduce informatia. Am organizat schimburi intre camerele de comert si industrie din Romania si Filipine, am adus delegatii din diferite judete, printre care si Bacau in Filipine. Noi mai organizam la Manila o manifestare de traditie de acum, se numeste „Festivalul vinului romanesc”, la care participa firme de pe Valea Prahovei, cu mai multe sortimente de vinuri. Am invitat membri ai corpului diplomatic, importatori de vinuri din Filipine. Vrem sa extindem numarul de firme participante si la urmatoarea manifestare am invitat si firme din Panciu. Suntem in discutii la diferite niveluri pentru reluarea exportului de vagoane, de vinuri si, surprinzator, la o discutie cu sotia fostului presedinte Marcos, Emelda Marcos, m-a intrebat de produsele Gerovital. Sunt oportunitati in energetica, constructii, turism. Diplomatia este o munca discreta, dar cu foarte mare eficienta in timp, in mai multe domenii. Sunt proiecte care se pun in opera in ani de zile. Sunt diferente culturale, de mentalitate, interesele se schimba in zona mult mai repede decat in Europa, o oarecare instabilitate politica trebuie avuta, de asemenea, in vedere.
Puci militar de Ziua Romaniei
– Am citit despre un episod nu prea placut petrecut chiar la cateva zile dupa sosirea dumneavoastra la Manila…
– Da. Am trecut prin momente inedite, extrem de tensionate. Nici nu trecuse o luna de la instalarea mea ca ambasador si am organizat Ziua Nationala a Romaniei, in 2007, la Manila. La nici 200 de metri de hotelul unde am organizat manifestarea, a avut loc un puci militar. Un senator, fost militar, eliberat din inchisoare, a pus la cale rasturnarea presedintelui, a guvernului. Tancuri, impuscaturi, agitatie. Totul s-a terminat in trei ore si noi ne-am putut continua sarbatoarea, chiar daca, din motive obiective, invitatii au fost mai putini. Alegerile aici, in Filipine, sunt alt priliej de tensiuni, apoi exista un conflict deschis de mai multi ani intre armata guvernamentala si Frontul Islamic de Eliberare – MORO, care are in spate peste cinci milioane de musulmani ce doresc o autonomie largita fata de Filipine. Si noi am mers in zona. Ambasadorii din tarile membre ale UE se implica in negocierile de pace, dar mai ales in probleme umanitare. Cei care cred ca a fi ambasador este o permanenta vacanta se inseala. O informatie corecta, venita la timp, valoreaza, uneori, milioane si miliarde de dolari.
– In Filipine sunteti un fel de presedinte, aveti un teritoriu, mai multe imobile, salariati.
– Nu, eu sunt ambasadorul Romaniei. Suntem doi diplomati, la care se adauga alti salariati cu raspunderi administrative, secretar, paznic, administrator, plus cativa angajati filipinezi. Avem doua imobile, resedinta si ambasada, care are trei apartamente. Ne gospodarim singuri, traim din cultura noastra dar si din influentele locale. Mancarea de baza este pestele, apoi fructele de mare, dar si carnea de pasare sau porc. Au o gama variata de feluri de mancare, de la cele dulci, pana la sortinentele foarte condimentate. Mai facem cateodata si mancare romaneasca, snitele, mamaliguta, mici. Preturile sunt accesibile, tot ce este autohton este ieftin. M-am obisnuit cu bucataria lor, mai ales ca este foarte sanatoasa. Eu sunt singur, stau intr-o locuinta separata, izolarea, clima, cultura sunt alti factori de stres. Sotia vine o data pe an in Filipine, eu vin in concediu mai bine de 30 de zile, din care o parte o dedic tot problemelor de serviciu, intalniri la MAE, cu diferiti agenti economici, particip la intalnirea anuala cu presedintele tarii.
Zilnic citesc presa din Bacau
– In Filipine sunt si romani stabiliti acolo, au intemeiat familii, lucreaza. Tine ambasada legatura cu ei, ii cunoaste, ii ajuta?
– In evidentele noastre sunt 40 de familii, insa neoficial sunt peste 100. Sigur ca ii cunoastem, vin la ambasada cand au nevoie de relatii, de eventuale documente. Ambasada organizeaza cu ocazia Zilei nationale, a treia zi de Craciun, intanlniri cu ei, ii invitam la o mica petrecere. Anul trecut, de exemplu, au venit doar 13 familii. Sa stiti ca si foarte multi filipinezi lucreaza in Romania, in diferite domenii, mai ales in constructii, circa 800. Tara cunoaste in ultimii ani un ritm de dezvoltare de peste cinci-sase la suta. Sunt foarte multi turisti care vin in Filipine, din toata lumea, chiar si din Romania, este o tara frumoasa, cu un potential turistic extraordinar. Ma deplasez mult in diferite districte, regiuni, orase. Iau contact cu oficialitati locale, guvernatori, deputati, primari, caut oportunitati, deschid cai de comunicare.
– Cum ati gasit Romania, judetul, dupa un an?
– La fel. Chiar daca nu am stat aici, stiu tot ce se intampla. In fiecare zi citesc presa din Bacau, apoi presa centrala, vorbesc la telefon atunci cand este nevoie cu familia, cu prieteni, colegi de la alte ambasade, cu ministerul. Avem apoi corespondenta oficiala, canalele diplomatice. Sunt la curent cu realitatile din tara.
Prieteniile exced politica
– Va intereseaza politica, ce se mai intampla in PNL, in Bacau?
– Ma intereseaza ce se intampla in toate partidele. Eu nu mai fac politica, insa in concediu m-am intanlit cu prieteni din PNL, din PDL, PSD. Am prieteni peste tot, nu pot sa-i ocolesc ca fac parte din partide diferite. M-am vazut cu primarul Romeo Stavarache, cu deputatul Paler, cu Ion Chiriac, cu Valerian Vreme etc.
– Nu-i pace in PNL…
– Este putina zarva, insa fiind un partid de opozitie, lucrurile se asaza mult mai usor. Banuiesc ca ele se vor lamuri foarte repede.
– Concediul acesta are o semnificatie aparte pentru dumneavoastra. Este o sarbatoare in familie.
– Da. Sunt un parinte fericit. Pe 24 iulie, sambata, fiica mea, Ema, se casatoreste, are nunta. Impreuna cu sotia, Rodica, voi fi alaturi de ea, de viitoarea ei familie, de nasii de cununie. Va dati seama ce inseamna pentru parinti acest moment. Nu stiu daca am fost un parinte ideal, insa mi-am iubit si imi iubesc foarte mult copiii. Dan, fiul meu, si-a intemeiat deja o familie, isi construieste o casa. Fiica mea a terminat ASE la Bucuresti, lucreaza la o firma romano-germana, iar ginerele are propria firma, este bacauan si am mare incredere in el ca va sti, impreuna cu fiica noastra, sa intemeieze o familie in care sa fie fericiti, iar noi, parintii, sa ne bucuram, asa cum am facut-o si o facem si cu familia fiului nostru, un specialist recunoscut in Moldova in domeniul IT.
– Va multumesc, va doresc petrecere frumoasa, casa de piatra la miri si urarea filipineza Mabuhay.
