„Am vrut sa redescoperim iluzia frumoasa a scenei”

interviu cu Nicoleta Popa Blanariu, lector univ. dr. la Facultatea de Litere a Universitatii “Vasile Alecsandri” din Bacau, critic si teoretician în domeniul artelor spectacolului

– Sunteti de mai multi ani colaborator al Revistei Vitraliu, editata de Centrul de Cultura “George Apostu”, in calitate de critic si teoretician in domeniul artelor spectacolului, dar si membru in consiliul editorial al “Southern Semiotic Review”, publicatie stiintifica de profil semiotic, editata in Australia, de profesorul, dramaturgul si regizorul Geoffrey Sykes. Va rog sa introduceti cititorul nostru in atmosfera acestui fenoment contemporan – dansul.

– In Bacau continua programele si evenimentele pe care, de noua ani încoace, le derulam consecvent în acest domeniu – în primul rând, rezidentele artistice interdisciplinare si cele pentru artisti din dansul contemporan (sositi din România sau din strainatate), precum si festivalurile anuale cu acest profil. A organiza un festival de dans contemporan este, aproape oriunde în lume, o provocare. Dincolo de aspectele financiare si logistice, ramâne problema deloc simpla a adecvarii spectacolelor invitate la obisnuintele si asteptarile publicului, care nu întotdeauna coincid cu acelea ale profesionistilor breslei, critici, teoreticieni sau performeri.

– Am vazut, la spectacolele de la Teatrul Municipal “Bacovia” sali pline, mai ales tinerii fiind atrasi de asemenea reprezentatii. Care ar fi, in opinia dumneavoastra, inadecvarile de care vorbeati?

– N-as spune atât inadecvare, cât dificultatea de a concilia doua “orizonturi de asteptare”. Profesionistii genului – coregrafi, dansatori, chiar critici si teoreticieni – urmaresc adesea inovatia tehnica si tematica, chiar cu riscul de-a cauta expresia corporala pentru ea însasi. Publicul, însa, îsi doreste, de obicei, altceva.

“Noi ne-am dorit un festival pentru Bacau, pentru publicul Bacaului si asa l-am si gândit, în limita resurselor disponibile.”

L-am gândit ca pe un compromis (în sensul bun) între specificul discursului contemporan, cu ancorarea lui adesea dureroasa, ba chiar violenta, paroxistica în cotidian si, pe de alta parte, nevoia publicului de a întrezari undeva (de ce nu în fictiune, ca o prelungire a vietii?) o oaza de emotie luminoasa, care-ti ofera, când si când, o doza de umor inteligent si cu masura.

– Acum, la final, puteti afirma ca ati reusit?

– A fost optiunea noastra, a tuturor celor care, timp de mai multe luni, am lucrat la pregatirea acestui eveniment. Am vrut sa oferim publicului bucuria de a reveni în sala de spectacol, de a gasi acolo ceva mai multa frumusete, mai putina tristete decât ne arata viata în fiecare zi. Ne-am asumat sa redescoperim, pe cât posibil, împreuna cu publicul, iluzia frumoasa a scenei, aceea care de foarte multe secole, tine în viata teatrul, artele spectacolului si, într-un anume sens, ne pastreaza vii pe noi, privitorii. Daca am reusit, ma intrebati? Victoriile sunt, mai totdeauna, partiale, asa ca nu va pot raspunde holistic.

„Daca, fie si pentru foarte scurt timp, spectatorii s-au mutat cu gândul in povestea de pe scena, miscati de un gest, culoare, sunet sau tacere, atunci n-a fost in van ceea ce-am incercat noi sa facem”

In acest sens, probabil ca da, am “reusit”, cum spuneti dumneavoastra. Multumim publicului care ne-a creditat optiunea si a fost, în fiecare seara, alaturi de noi.

– Am vazut, cu precadere in spectacolul de deschidere – „Signals of the Real”, o colaborare intre artisti din Europa, din Australia, din România, inclusiv din Bacau. A fost un experiment, un concept menit sa aduca dansul contemporan mai aproape de asteptarile spectatorilor de care vorbeati?

– Acesta a fost un festival al Bacaului si într-un alt sens: ca produs al colaborarii între mai multe institutii de cultura si educatie din Bacau: Centrul „George Apostu”, în calitate de organizator, Facultatea de Litere a Universitatii „Vasile Alecsandri”, Teatrul „Bacovia”, artisti de la Filarmonica „Mihail Jora” si Colegiul de Arta „George Apostu”.

“Festivalul a fost unul al Bacaului, insa deschis catre mediul artistic din Europa si din afara ei, prin provenienta diversa a artistilor si a spectacolelor invitate.”

Au evoluat pe cele doua scene, artisti din Australia, Luxemburg, Portugalia, Letonia, România. Este relevant, în acest sens, spectacolul „Signals of the Real”, de care ati amintit, pregatit în cursul unui stagiu premergator festivalului, de catre o echipa de artisti din Sidney, Bucuresti, Constanta si Bacau.

– Pe lânga spectacolele invitate, in festival au fost prezenti si artisti beneficiari ai unor rezidente oferite de institutiile organizatoare sau partenere ale proiectului „E-motional: rethinking dance”.

– Da, ca la fiecare editie, festivalul a avut si o componenta de cercetare coregrafica, prin includerea prezentarilor „work in progress” ale artistilor rezidenti în cadrul programului „ArtistNe(s)t” (subsumat, în acest an, proiectului „E-motional: rethinking dance”). Una dintre coregrafele rezidente, Sintija Silina din Letonia, în vederea unei abordari interdisciplinare, s-a bucurat de sprijinul Departamentului de Kinetoterapie de la Facultatea de Stiinte ale Miscarii, Sportului si Sanatatii de la Universitatea „Vasile Alecsandri”. O alta artista rezidenta, prezenta in festival a fost Ana Trincao, cu o formatie initiala de artist vizual, care lucreaza in Portugalia si Germania. Giovanni Zazzera din Luxemburg a intrat in festival cu un spectacol, “If I had…”, inceput in mai, in cursul rezidentei de o luna la Centrul “George Apostu”. De atunci si pâna acum, el a continuat sa lucreze la acest spectacol.

– Interesanta mi s-a parut si antrenarea, dupa spectacole, la discutii, a publicului, intrebarile si raspunsurile având menirea, am inteles, de a decela ideile, conceptele, dansul in sine.

– Ideea a fost a regizorului Geoffrey Sykes, care având in urma si o cariera de pedagog, era foarte dornic sa afle ce gândesc spectatorii, sa discute cu ei optiunile dramaturgice sau regizorale, cu atât mai mult cu cât publicul de aici ii putea aduce perspectiva unei alte culturi asupra propriei lui creatii. Un alt prilej de intâlnire cu publicul a fost conferinta lui Geoffrey Sykes, de la Facultatea de Litere a Universitatii „Vasile Alecsandri”. Conferinta a fost dedicata picturii si poeziei lui James Gleeson, un important pictor suprarealist si poet australian, care i-au inspirat lui Geoffrey Sykes spectacolul „Signals of the Real”, de la a carei nastere se va implini, in 2015, un secol.

Evenimentul a fost organizat în cadrul Programului european „E-Motional: rethinking dance”, finantat cu sprijinul Comisiei Europene prin programul CULTURA si de Ministerul Culturii din România. Parteneri media, carora le multumim pentru colaborare, au fost, si la aceasta editie, cotidianul DESTEPTAREA, TVR Iasi si Radio Iasi.