Am trait sa o vad si pe asta, spunea o doamna intre doua vârste, la unul din spectacolele –concurs de la Gala Star. Persoana cu pricina vazuse o sala plina, arhiplina, de tineri, care venisera sa vada, sa urmareasca un actor, o piesa de teatru, un recital one-man-show.
Mai plastic a fost actorul de origine italiana, stabilit in Canada, cu roluri si in cetatea filmului mondial – Nick Mancuso, presedinte al juriului, neobisnuit cu ora Bacaului: In America, dar si in Canada, nu vezi tineri la teatru, au alte ocupatii, strada, calculatorul, scoala, zice Nick, in pauza.
Am fost si in anii trecuti la spectacolele din cadrul Galei STAR si, la multe dintre ele – acum vreo 4-5 ani – salile erau nepopulate suficient, uneori jenant de goale. Doar la invitatii speciali, seara târziu, nu mai gaseai un loc liber. Ce s-a intâmplat, a fost intrebarea pe care mi-am pus-o.
Simplu, o miscare de marketing: elevii liceelor din Bacau au fost invitati sa participe efectiv la organizarea si desfasurarea festivalului, la happening-uri (idee care a prins si la cei maturi), oferindu-le posibilitatea de a acorda – si ei – un premiu.
De aici o intreaga mobilizare de forte, responsabilitati, alcatuirea juriului, participare la toate spectacolele. Mi-a placut, la final, gestul directorului teatrului de a invita pe scena pe toti membrii juriului, si nu erau putini, va dati seama.
Au avut o prestatie de exceptie, scenariu, regie, prezentatori dupa modelul celor mari. O mica piesa de teatru in…teatru, iar alegerea lor s-a dovedit, au confirmat-o si reactiile salii, dar si juriul festivalului, una care a uimit intreaga asistenta: Katia Pascariu, favorita elevilor, a fost si marea câstigatoare a Trofeului Galei Star. Piesa Katiei era o poveste despre copii, elevi, scoala, sistem, profesori.
Faptul ca tinerii au venit la teatru ar parea ceva banal, asa trebuie, avem un tineret minunat, educat. Se poate spune si asa, numai ca aici este vorba de altceva: tinerii despre care vorbesc nu au foat adusi la teatru cu arcanul, incolonati, cu obligatie transmisa de la director, care este prieten cu cineva din teatru.
Au venit din placere, au vazut 10 piese de teatru, multi si-au subtiat banii de buzunar pentru a fi in sala si la recitalurile extraordinare, au socializat, au facut fotografii, au vânat autografe. Erau fericiti.
