Tot mai nostalgic pe masura ce trec anii, precum multi altii ca mine, ma opresc uneori, fie si din fuga, sa revad locurile pe unde am haladuit cândva. Asa m-am aflat, cu vreo doi ani in urma, prin Onesti, undeva in cel mai vechi cartier al orasului, unde am dat peste o minune de pubela de gunoi. Nu-mi venea sa cred! Asezata intr-un tarc metalic care o proteja din toate partile, acoperita, delicat, de o galerie de vita de vie si (nici nu se putea altfel) cu un elegant lacat pe poarta de la intrare.
Nici vorba de gunoi imprastiat pe jos, nici urma de damf pestilential, de roiuri de muste si toate cele vazute prin astfel de locuri! Va marturisesc ca m-am simtit mândru ca sunt, la originile formarii mele, onestean, desi locuiesc poate de mai multi ani in Bacau. N-am gasit pe nimeni prin preajma locului acela sa aflu cum de era posibila minunea.
Dar, la scurt timp, parca in baza flerului de gazetar, m-am intors acolo si primul om care mi-a iesit in cale a fost chiar cel care se ingrijea special de gunoi: un pensionar onorabil, sclipitor la minte si tare manierat. Mi-a povestit cum a facut totul, dar nu singur, ci impreuna cu toti locatarii din incinta. N-au construit ei platforma protectoare, a facut-o primaria, dar ei o ingrijesc.
Fiecare locatar are cheie, fiecare respecta locul ca pe propria casa. Jos palaria! Iata oameni care chiar trateaza gunoiul cu respect.
Joi dimineata si cei de la Soma, din Bacau, m-au surprins cu o initiativa asemanatoare. Mi-au aratat zeci de noi platforme pentru gunoi plantate in locul unor tobogane monstruoase, lejere pentru unii, dar devenite pestilentiale pentru toti. Când am dat cu ochii de ele, daca m-ar fi vazut maestrul Sadoveanu ar fi spus ca „am zâmbit a râde”. Pentru ca mi-am amintit de locul acela minunat din Onesti. Da, se poate si in Bacau. Se poate peste tot, numai sa vrem sa traim civilizat.
La dimensiunile Bacaului, evident lucrurile stau poate un pic mai altfel. Dar aflu ca intreprinderea care se ocupa de salubrizarea orasului pune bani buni la bataie, in acest an, si da orasului o alta fata. Am auzit ca vom avea chiar si o masina de spalat ecologic pubelele de gunoi. Eu vad tot acest efort ca pe un indemn in a ne respecta pe noi insine, respectându-i pe toti ceilalti si prin modul in care aruncam, civilizat, gunoiul.
Stiu, e mult gunoi de aruncat si din propriile constiinte.
Petru Done
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
