Nu exista pacat mai mare din partea unui ales al poporului decat acela de a promite si a uita ceea ce a fagaduit. Pentru ca oamenii au uitat de ceva timp sa uite. De fiecare data cand cineva da o raza de speranta unui om confruntat cu o problema, persoana in cauza este obligata sa faca tot posibilul pentru a ajuta. Atunci cand esti chiar in masura sa rezolvi o doleanta a celui mai simplu om, devii unica speranta. Iar dezamagirea ce urmeaza amneziei induse de alte preocupari doare, adeseori scarbeste. Este cazul politicienilor. Ei promit cu nonsalanta, stiind, sau cel putin banuind, ca vorba trece in vant. Ei bine, eu cred ca odata ajuns intr-o functie de decizie, trebuie sa-ti cumpanesti toate vorbele. Am vazut in timp tot felul de promisiuni din partea alesilor. De la cele generale, de genul asa traiti bine!”, pana la cele specifice, ada, o rezolv marti”, vorbele aruncate, aducatoare in mintea celor care le rostesc, de capital electoral, nu fac altceva decat rau.
Nonsalanta cu care ei, primari, parlamentari, ministrii sau chiar consileri, mint de ingheata apele, modul in care aceste personaje nu pot iesi din sarabanda cuvintelor mincinoase a ajuns sa irite. Oamenii, fraierii cum ii categorisesc adesea ajunsii in functii, au ajuns sa nu mai suporte. Ca la circ, de multe ori ii ascultam pe alesi mimand in declaratii interesul pentru comunitate. Pentru ca nimeni nu-i atentioneaza, mimarea aceasta de interes a devenit proba de examen la facultatea de actorie politica. O sa facem, o sa dregem, avalansa de „o sa-uri” a devenit cel mai bun vomitiv pentru opinia publica.
Un exemplu pentru argumentarea celor scrise se afla sub ochii tuturor bacauanilor. Unii dintre concetatenii nostri se lasa in continuare amagiti de angelicul chip al mincinosilor. Multi dintre noi ne-am lamurit. Si spunem, din ce in ce mai des, ca ne-am saturat. De facut insa nu facem mai nimic. E adevarat, suportam consecintele unui vot pe care l-am dat orbiti de gogosile servite magistral. Am fost prostiti, nu ne mai place postura, poate data viitoare deschidem mintea si ochii.
Unii spun ca asta e baza dupa care ne alegem conducatorii. adica promisiunile ce ating uneori ridicolul. Creduli, ii trimitem in functii. Ei cred apoi ca noi suntem in slujba lor.
Propun sa ne aducem aminte mai des. E mare nevoie de memorieScris de Laurentiu Botin
Am uitat sa uit
