În fiecare an, pe 6 ianuarie, prăznuim, Botezul Domnului, sărbătoare creștină pe care o numim și Boboteaza sau Teofania. La invitația Ministerului Turismului, a unei importante agenții de turism și a companiei aeriene El AL, din Israel, am ajuns la locul în care se crede că a fost botezat, în Iordan, Iisus Hristos.
„Conform tradiției – scrie Vasilios Țaferis în Ghidul creștinului ortodox prin locurile de pelerinaj ale Țării Sfinte, la pagina 80 – începând cu secolul patru se consideră ca loc al botezului lui Hristos extremitatea nordică a râului Iordan, situată în preajma Ierihonului. Tot aici a avut loc, potrivit tradiției creștine pretimpurii, și înălțarea la cer a prorocului Ilie și pe aici au trecut cele douăsprezece seminții ale lui Israel, pentru a primi drept moștenire pământul făgăduit lor de Iahve. Din această cauză, acest loc se numește Betabara/Beit-Avara („trecere prin vad” – în ivrit). Identificarea locului botezului cu cel al trecerii prin vad a râului de către israelieni a avut pentru creștini un dublu sens: în primul rând, a unit, din punct de vedere geografic, Vechiul și Noul Testament, iar în al doilea rând, după cum sensul trecerii a fost popularea Țării Sfinte, la fel și botezul creștinului a însemnat legătura acestuia cu Hristos și făgăduința dobândirii împărăției cerești”.
Însă evenimentul Botezului a fost consemnat prima oară în Evanghelia după Matei (capitolul 3, 13-17): „În vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, să fie botezat de el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar după ce S-a botezat Iisus, în clipa când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată, un glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.”
Până la râu, printre militari și câmpuri minate
Drumul până la Betabara/Beit-Avara trece pe lângă granița cu Iordania, marcată cu sârmă ghimpată, dar din loc în loc și cu panouri care te avertizează că pe acolo sunt câmpuri minate. Înainte de a ajunge la Betabara vezi și ruinele unor pichete militare. Chiar pe malul Iordanului, însă, la locul în care vin mereu grupuri de credincioși și de turiști stau, printre oameni, patrule militare, înarmate. Militarii sunt însă prietenoși și permit chiar să faci o poză cu ei. Pe malul celălalt al râului, la numai câteva zeci de metri, este Iordania.
Șoferii de autocar și ghizii care te aduc acolo au grijă să scoată la vânzare cămeșoaie lungi, albe și imprimate cu icoana Botezului, pentru că mulți credincioși vor intra astfel în apa iordanului și se vor scufunda parțial sau total de cel puțin trei ori, precum cred că s-a întâmplat și cu Iisus.
Locul este amenajat cam cu tot ce trebuie: cabine pentru a te schimba de haine și mici magazine de suveniruri, iar malul este frumos terasat. Grupurile de turiști vin, de regulă, cu preoții lor, iar unii intonează imnuri creștine. Cei mai colorați și mai vioi sunt cei din țările africane. Apa Iordanului este tulbure, dar credincioșii se scufundă în ea fără probleme. Pe malurile Iordanului – se spune în Cartea Cărților, Biblia (4 Regi, 5, 14), a venit leprosul Neeman „și s-a cufundat de șapte ori în Iordan și i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic și s-a curățit”. La final, fiecare creștin i-a în bidoane și sticle apă din râu, pe care o duc acasă la ei, oriunde s-ar afla aceasta prin lume. I-am văzut pe unii cu litri de apă în astfel de bidoane.
Iordanul dă viață întregului Israel
Râul Iordan – citim în cartea Locurile Sfinte (Fundația Centrul Cultural Elen, p. 85) – izvorăște la poalele muntelui Ermon, la granița de nord a Palestinei cu Libanul, străbate valea Hula și se revarsă mai întâi în lacul Tiberiadei. Apoi își continuă traseul de aproximativ 250 de km până la Marea Moartă. Este cel mai important râu al Țării Sfinte, care dă viață aproape întregii țări și contribuie în mod determinant la dezvoltarea economiei bazate pe agricultură și creșterea animalelor. În evreiește se numește Iarden. Ioan Botezătorul a anunțat venirea lui Mesia pe malul răsăritean al Iordanului.
Sfinții Părinți ai Bisericii noastre, în special Origen și Eusebiu, localizează botezul Domnului lângă Betabara (trecătoare). Locul s-a numit astfel de la faptul că poporul Israel a trecut pe acolo la intrarea în Pământul Făgăduinței, după 40 de ani de rătăciri prin pustiu. Imediat ce preoții care țineau chivotul Legământului, cu Tablele Legii, au călcat peste apele Iordanului, ele s-au dat în lături, creându-se astfel un loc de trecere pe unde tot poporul a intrat în pământul strămoșilor lui.
Pe Iordan sunt mai multe locuri în care vin creștinii pentru a se închina. Se spune că în ziua Ajunului Bobotezei pe stil vechi apele râului pornesc să curgă la deal, iar unii au și filmat un astfel de fenomen.
„Fiecare mare eveniment din viața Mântuitorului exprimă concentrat întreaga Sa activitate. Așa cum în peștera Nașterii Sale se întrevede mormântul întunecat, mormântul dătător de viață, luminat de prezența Fiului lui Dumnezeu devenit om, tot așa în Cruce vedem Învierea, miezul însuși al istoriei mântuirii, după cum în Rusalii vedem Duhul lui Dumnezeu care la crearea lumii se purta pe deasupra apelor și care acum vine să se sălășluiască în lume pentru totdeauna. În aceeași manieră putem înțelege și Botezul lui Hristos, pe care îl putem vedea ca o anticipare a Pogorârii Duhului Sfânt asupra lumii întregi.”
Arhiepiscopul Ioachim al Romanului și Bacăului
