Alungati de ape: Din casele lor, in camere de camin

Dupa ce Siretul i-a alungat din case, iar apa le-a luat agoniseala de-o viata, sinistratii din comuna Saucesti se intreaba si acum de unde isi vor gasi puterea sa o ia de la inceput. Temporar, ei au fost cazati la caminele CN „Vasile Alecsandri” si CT „Anghel Saligny”, cel putin pana cand apele se vor retrage si vor putea sa mearga sa vada ce a mai ramas in urma potopului.

Aproximativ 150 de persoane din satele Schineni, Siretu si Saucesti sunt in acest moment cazati in cele doua camine: 38 la Alecsandri si 109 la Saligny. Gratie efortului conjugat al celor doua institutii de invatamant, dar si bunavointei unor sponsori, sinistratii primesc zilnic trei mese si nu sunt nevoiti sa se preocupe daca vor avea sau nu acoperis deasupra capului la apusul soarelui. „La momente de-astea trebuie sa fim solidari. Vor ramane in camin pana cand apele se vor retrage si vor putea sa se intoarca acasa. Suntem alaturi de ei”, a subliniat Vasile Cautis, directorul CN „Vasile Alecsandri”. „Niciun efort nu este prea mare pentru acesti oameni. I-am ajutat si acum doi ani si ii vom ajuta in continuare”, a declarat si Adrian Fuioaga, inspector scolar general.

Au luat doar actele

in graba in care au fost evacuati din locuinte, majoritatea sinistratilor nu au reusit decat sa plece cu hainele de pe ei si intr-o geanta au indesat actele si cateva bunuri mai de valoare. „Toate au ramas in casa. Am luat actele si restul, la revedere”, au spus oamenii. „Suntem opt care traiam intr-o singura casa. S-a daramat bucataria si nu mai avem cu ce sa mai construim. Primaria nu a facut nimic nici acum doi ani. A dat materiale tot celor mai bogati”, a povestit Elena Serban, din satul Siretu. Pe langa casele care au fost inundate, localnicii au pierdut si animalele si tot ce aveau sadit prin gradina. „Ce recolta aveam! Rosii, castraveti, de toate. Si am udat toata vara. Acum nu mai avem nimic, pana si puii au fost luati de apa. Doar patru ratuste au mai ramas”, s-a plans Aurica Rusu, din satul Schineni. Sotul sau a ramas in urma, refuzand sa-si paraseasca locuinta. „Sotul meu a ramas si pentru vecini, ca sa pazeasca. Am vorbit cu el si scoate apa din casa. Gardurile sunt la pamant”, a adaugat femeia care spera ca macar o parte din cultura de floarea soarelui sa fi ramas in picioare.

La mila celor cu suflet mare

Oamenii sunt recunoscatori ca au reusit cel putin sa plece la timp din calea apelor. Deocamdata, sunt multumiti de conditiile in care stau, dar dorul de casa si zvonurile despre ce se intampla in comuna nu le dau pace. „Unul spune ca apa s-a dus, altul ca e de 2 metri. Nici nu stii ce sa crezi”, a comentat, oftand, Virgil Antal. in plus, sunt voci care spun ca si hotii ar da tarcoale, mai ales ca au ramas in gospodarie toate aparatele, mobila si chiar si animalele. Cat stam de vorba, o masina opreste in fata caminului. O femeie coboara cu mai multe sacose si le ofera primului intalnit in cale. Atentia se indreapta catre pachetele cu mancare. Nu ajung insa pentru toti. „Au mai venit oameni si ne-au adus alimente”, a confirmat Virgil Antal.