- Interviu cu prof. dr. Livia SIBIȘTEANU, istoric
– Ce valoare are pentru dumneavoastră cuvântul pe care-l investiți în operă, în discursul civic și profesional?
– La început a fost Cuvântul, ne lămurește Biblia, în ,,Geneza”. Este Cuvântul creator, divin, care a făcut ordine din haos, lumină din întuneric, viață din moarte. Cuvântul dă nume tuturor, îi lămurea Platon pe contemporanii săi, în ,,Cratylos”. Unii logicieni, psihologi înțeleg prin Cuvânt ,,conștiința de sine”. Eu înțeleg că la început a fost Cuvântul creator, divin care era conștiința de Sine a lui Dumnezeu, pe care a dat-o omului creat după ,,chipul și asemănarea Sa”, devenind propria lui conștiință, prin care acesta a dat nume tuturor lucrurilor văzute, înțelese și create de el.
Așadar, cuvântul este important în orice profesie; mai important este cuvântul scris pentru scriitori și pentru oamenii de știință din toate domeniile, prin care ei ne activează mintea, conștiința, spiritul și este foarte important cuvântul rostit pentru cadrele didactice, avocați, politicieni, actori, teologi. Am prieteni la care cuvântul scris de ei este puternic, pătrunzător, dar cuvântul lor rostit nu poate capta atenția auditorului. De aceea, este important în cuvântul rostit să ții cont de niște reguli: schimbarea intonației vocii pentru anumite cuvinte, gesturile care le însoțesc, locul pe care ți-l alegi la rostirea cuvintelor, pentru a-i avea în față pe toți cei care te ascultă și, nu în ultimul rând, atributele vestimentației pe care le porți. Îmbrăcat în haine cenușii îi plictisești pe auditori, după cum prin cele roșii, îi agiți.
În concluzie, pentru mine, cuvântul meu scris sau rostit are o mare valoare pentru că reprezintă conștiința mea. Nu știu dacă reușesc să-i conving pe cei cărora mă adresez. Doar ei pot să mi-o spună.
– Cine vă este lipit de suflet: Fiul Risipitor sau Fratele său?
– Pilda ,,Fiul risipitor” este a treia pe care ne-o relatează Luca (15:11-32), ca aparținând lui Iisus Hristos. Prin pildele Sale, Iisus Hristos a vrut să-i lumineze pe oameni, ajutându-i să înțeleagă unele fapte, să le judece corect, nu în acele principii generale, uneori rigide, de neclintit. De aceea, Fiul Risipitor îmi este lipit de suflet, pentru că el și-a înțeles greșeala, s-a căit, a cerut iertare, în timp ce fratele său, cel corect și harnic, nu a putut să înțeleagă că poți ierta și te poți bucura, când cel care a greșit se căiește cu adevărat și se îndreaptă. El nu a înțeles că Dumnezeu consideră că este mai important să câștigi un om, iertându-l, nu îndepărtându-l, lăsându-i-l în pierzanie, prin neiertare.
– Stați uneori la taclale, la o șuetă cu Dumnezeu?
– Da. Stau, aproape în fiecare seară, la taclale cu Dumnezeu. De fapt, nu este o șuetă, pentru că, spre deosebire de Tudor Arghezi, eu nu vreau să-mi răspundă prin viu grai, ci vreau doar să mă asculte. Gândurile pozitive care îmi vin de la frământările mele sunt, mai mult ca sigur, răspunsurile Sale.
– Raiul și Iadul sunt utopii sau variantele doldora de real ale viitorului dumneavoastră habitat?
– Raiul și Iadul nu sunt utopii pentru cei care cred în nemurirea sufletului. În toate religiile dogmatice există Rai și Iad, chiar și în cele fără o dogmă scrisă. Fiecare religie descrie Iadul și Raiul în felul ei. În mitologia populară românească sunt foarte multe povestiri, privind cele două tărâmuri, descriind fericirea celor care trăiesc în Rai și chinurile pe care le pătimesc cei ajunși în Iad. În pictura murală din bisericile noastre nu lipsește tema ,,Judecata de Apoi”, unde vedem imagini înfricoșătoare cu diavolii care-i chinuie pe cei care au săvârșit păcate de neiertat, pe care nu și le-au regretat niciodată.
Înțelepții spun că nu există, Dincolo, Rai și Iad, așa cum ne imaginăm noi, ci există trepte superioare, trepte inferioare și Gheena cerească, unde sunt aruncate sufletele marilor criminali, violatori, pedofili. Pe treptele inferioare stau cei care au păcătuit și nu și-au mărturisit greșelile și așteaptă să fie iertați, prin rugăciunile pe care le fac urmașii lor, ca să treacă pe o treaptă superioară. În ceea ce mă privește, nu cred că voi avea parte de un habitat pe treptele cerești de jos, pentru că nu mi-am făcut habitetul pământesc un Iad, după cum nu l-am făcut nici altor persoane. Cine știe, poate ne vom întâlni și Dincolo, pe una dintre trepte și, cu voia lui Dumnezeu, vom continua discuția.
– Când ați trădat, uneori, ce-ați simțit: satisfacție, ură, eliberare, regrete?
– Eu nu am trădat nicio persoană. Mi-am trădat propriile sentimente; am simțit eliberare, am căpătat experiență și m-am cunoscut mai bine.
– Dac-ați putea cârpi esențial ceva din zămislirea Facerii, ce ar viza acest petic?
– Facerea este creația lui Dumnezeu. A fost făcută ,,prin El” și ,,pentru El”. Deci Dumnezeu nu putea crea pentru El ceva incomplet, pentrun că El reprezintă perfecțiune absolută. Însă ,,Facearea” ar putea fi reparată, ca să nu spun ,,cârpită”, pe unele locuri, pentru că ea, după ce a fost scrisă de proroci, vizionari, de-a lungul mai multor secole, începând cu secolul al XI-lea î.e.n., a fost copiată, tradusă. Mai mult ca sigur au fost făcute greșeli, privind înțelegerea semnificației unor cuvinte, au fost făcute completări sau modificări corespunzătoare mentalității epocii respective. Nu cred că ,,Geneza” pe care o știm noi, referitoare la facerea omului, este cea originală. Aici s-ar putea face unele reparații. Ateii, gândind limitat, spun că Dumnezeu nu putea crea Universul în șase zile. Regretatul profesor Liviu Filimon, deși îmi spunea mereu că el este ateu, ne-a demonstrat, cu argumente științifice, în lucrarea ,,Elemente de filosofie cosmică”, faptul că Universul a fost creat conform zicerilor din Biblie. Revenind la facerea omului, deși voi supăra pe teologi, susțin că aici au fost făcute multe intervenții. Nu cred că Dumnezeu, după ce a creat toate minunățiile, s-a gândit să facă doar un singur om, pe Adam, ca să se plictisească de unul singur prin Eden. Eu cred că El i-a făcut odată, pe amândoi. Anatomia ne arată că omul – fie femeie, fie bărbat – are 12 coaste, pe o parte și 12 coaste, pe cealaltă parte. L-a făcut Dumnezeu pe Adam, asimetric? Modificăriile au fost făcute, pentru că se construise o societate patriarhală. Trebuia să se arate că femeia trebuie să fie supusă bărbatului. Nu a fost făcută din ochii bărbatului, ca să nu privească în sus, ci să fie supusă, privind jos, nu a fost făcută din gură, ca să nu aibă păreri, ci a fost făcută din coastă, ca să fie ascultătoare și recunăscătoare. Însă ,,corectorii” au omis să modifice faptul că Eva – femeia care dă viață, dă numele primului născut. La evrei și astăzi naționalitatea copilului este dată după naționalitatea mamei, nu pentru că doar sigură este mama copilului, ci din respect pentru aceea care dă viață. Vedem și la islamici că au fost reinterpretate în Șaria multe versete din Coran sau din Hadith-uri, din aceleași motive. Descoperirile arheologice, aparținând perioadei matriarhale, ne arată venerarea femeii, prin cultul închinat Zeiței-Mamă, considerată și Zeița Pământ, creându-se Trinitatea: Tată-Mamă- Fiu. În toate religiile orientale găsim această Trinitate. În unele dintre ele, Zeița-Mamă își păstrează atributul de Stăpână, ca, de exemplu, în cultele feniciene din orașul Sidon. Aici, Regele Hiram i-a ridicat lui Ashtarte un templu în care era venerată ca singura stăpână a orașului, iar preotesele practicau prostituția sacră, pentru că se considera că doar prin unirea cu femeia-preoteasă inițiatul în cultul Zeiței putea să ajungă la ea. Curios este faptul că în monahismul islamic există curentul ,,Dervișii rotitori”, întemeiat în secolul al XIII-lea de către Djalat ad-Dsin-Rumi, în Konya din S-V Turciei, care susține că prin izolarea călugărilor în munți și prin recluziune voluntară, ei nu se pot purifica, căci purificare nu vine decât printr-o legătură cu femeile.
Revenind la ,,Geneză”, cred că alungarea din Eden a cuplului Adam și Eva, pentru neascultare, nu trebuie să o punem numai pe seama Evei. La urma urmei, dacă Adam este OMUL puternic, stăpân, ar fi trebuit să nu se lase păcălit de Eva și nici să se supere pe ea, ci să se supere pe el, că nu s-a putut stăpâni. De asemenea, Dumnezeu a pedepsit-o pe Eva, ca să nască în dureri. Eu cred că durerea nașterii nu a fost dată ca o pedeapsă, ci ca o conștientizare a importanței actului de a aduce pe lume o ființă. Orice realizare sau bucurie, vine după trudă, uneori chinuită, și durere.
– Versul, fraza care v-au tulburat cel mai mult?…
– Nu aș spune că o anumită frază sau vers m-ar fi tulburat. Mai mult cred că mi-au activat conștiința sau empatia, făcându-mă să meditez asupra celor citite. Vă citez o pildă atribuită lui Solomon, ,,Adună adevăr și nu-l vinde, înțelepciune și învățătură și bună chibzuială”, și două versuri din ,,Scrisoarea I” de Mihai Eminescu: ,, Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă/ Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă..”.
