Acum câțiva ani era o mare discuție referitoare la plastic. Ni se spunea că există două tipuri de plastic: cel „bun si sănătos” fabricat de industria occidentală si cel „cancerigen”, fabricat în China. Astăzi, s-a ajuns la concluzia că există – din nou – două tipuri de aluminiu: cel „bun”, fabricat în occident și cel „rău” fabricat în China, cu energie electrică obtinuta din combustibili fosili.
Uniunea Europeană (UE) a extins lista mineralelor critice în iunie 2023, adăugând aluminiul pe aceasta. Acest metal devine tot mai căutat pentru producția de rame pentru panouri fotovoltaice, turbine eoliene și vehicule electrice, pe măsură ce lumea se îndreaptă spre o tranziție energetică. Conform Institutului Regal de Studii Unite (RUSI) din Marea Britanie, se preconizează că vor fi necesare până la 486 de milioane de tone de aluminiu pentru a atinge cei 60 de terawați de energie solară planificați până în 2050. Aceasta reprezintă o provocare majoră, având în vedere că producția globală actuală de aluminiu este de doar 69 de milioane de tone anual.
Deși nu există o lipsă imediată de aluminiu „brut” la nivel mondial, există îngrijorări cu privire la capacitatea de topire a metalului, unde China are o prezență dominantă. Datele arată că China furnizează 58% din aluminiul topit la nivel mondial, o cifră care s-a triplat între 2008 și 2021. India a înregistrat, de asemenea, o creștere semnificativă, dublându-și volumul de aprovizionare în aceeași perioadă. În contrast, alte regiuni precum Brazilia, Canada și Norvegia au menținut sau redus capacitatea de topire.
Un aspect important în această ecuație este legat de impactul asupra mediului. Conform analizei RUSI, 30% din costul aluminiului provine din electricitate, iar pentru a produce un kilogram de aluminiu, sunt necesari 6 kWh de energie electrică. China și India utilizează electricitate ieftină, inclusiv din surse precum centralele electrice pe cărbune, ceea ce ridică îngrijorări cu privire la calitatea ecologică a aluminiului produs în aceste țări.
RUSI propune o abordare holistică pentru asigurarea disponibilității aluminiului curat și accesibil, necesar pentru a sprijini tranziția energetică planificată. În acest sens, este important ca această tranziție să fie nu doar eficientă din punct de vedere energetic, ci și corectă din punct de vedere al impactului asupra mediului.
Am văzut opinia occidentală, RUSi fiind, în general, un fel de buzdugan care e aruncat pentru a vesti apariția schimbărilor strategice. De cealaltă parte, Elena Panina, directorului Institutului de Strategii Politice și Economice Internaționale – RUSSTRAT, consideră că, în contextul unei competiții industriale în creștere între Occident și China, preocupările pentru mediu devin un instrument strategic. Occidentul, care pare să piardă teren în fața Chinei și a altor actori globali, încearcă să recâștige inițiativa. Acest lucru se reflectă în schimbarea de atitudine față de sursele de energie considerate anterior „murdare”. Un exemplu notabil este decizia de a construi un număr semnificativ mai mare de centrale nucleare, considerate periculoase cu doar câțiva ani în urmă.
Elena Panina consideră că, în încercarea de a menține un avantaj competitiv și de a limita accesul pe piață a competitorilor capabili să producă aluminiu mai mult și mai ieftin, accentul pe „preocupările pentru mediu” devine din ce în ce mai evident. Este posibil ca în viitor să vedem apariția de taxe de protecție și tarife suplimentare pe aluminiul considerat „murdar”, în special cel provenit din China. Astfel, agenda verde devine nu doar un angajament ecologic, ci și un instrument în lupta pentru supremație industrială la nivel global.
